14 definiții pentru fărâmiță
din care- explicative (8)
- morfologice (4)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
FĂRÂMIȚĂ, fărâmițe, s. f. Diminutiv al lui fărâmă; fărâmică. – Fărâmă + suf. -iță.
FĂRÂMIȚĂ, fărâmițe, s. f. Diminutiv al lui fărâmă; fărâmică. – Fărâmă + suf. -iță.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
fărâmiță sf [At: ȘEZ. I, 68 / V: ~răm~, firim~ / Pl: ~țe / E: fărâmă + -iță] 1-2 (Șhp) Fărâmă (2) (mică).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
FĂRÂMIȚĂ ~e f. (diminutiv de la fărâmă) Fărâmă mică. /fărâmă + suf. ~iță
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
fărămiță sf vz fărâmiță
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
fărimiță sf vz fărâmiță corectat(ă)
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
firimiță sf vz fărâmiță
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
FĂRÎMIȚĂ, fărîmițe, s. f. Diminutiv al lui fărîmă. Își tăie o fărîmiță de carne de subsuoară, o dete zmăului să-i zăbăvească vremea și începu să-și strige cîinele. ȘEZ. I 68.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
fărămíță f., pl. e. Fărîmă foarte mică: o fărămiță de pîne. – Și sf-.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
fărâmiță s. f., g.-d. art. fărâmiței; pl. fărâmițe
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
fărâmiță s. f., g.-d. art. fărâmiței; pl. fărâmițe
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
fărâmiță s. f., g.-d. art. fărâmiței; pl. fărâmițe
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
fărîmiță
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
FĂRÂMIȚĂ s. fărâmică.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
FĂRÎMIȚĂ s. fărîmică.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
fărâmiță, fărâmițesubstantiv feminin
- 1. Diminutiv al lui fărâmă. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: fărâmică
- Își tăie o fărîmiță de carne de subsuoară, o dete zmăului să-i zăbăvească vremea și începu să-și strige cîinele. ȘEZ. I 68. DLRLC
-
etimologie:
- Fărâmă + sufix -iță. DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.