opțiuni
  • info

13 definiții pentru făurar (fierar)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FĂURAR2, făurari, s. m. (Înv.) Fierar. ♦ (Fig.) Făuritor, creator. Făurar de frumusețe. [Pr.: fă-u-] – Faur + suf. -ar.

făurar2 sm [At: ISPIRESCU, U. 46 / P: fă-u~ / Pl: ~i / E: faur + -ar] 1 (Îvr) Fierar (1). 2 (Poetic) Făuritor.

FĂURAR2, făurari, s. m. (Înv. și reg.) Fierar. ♦ (Poetic) Făuritor, creator. Făurar de frumusețe. [Pr.: fă-u-] – Faur + suf. -ar.

FĂURAR2, făurari, s. m. (Regional și arhaizant) Fierar, faur1. O fi vrun fecioraș de oier sau plugar, De făurar, tîmplar sau ciubotar. DEȘLIU, G. 25. Vulcan, făurarul zeilor. ISPIRESCU, U. 46. ♦ (Poetic) Făuritor. Răzbi-vom, tovarăși! Căci drum ne-au deschis Spre slăvi făurarii mărețului vis, Stegarii luminii cu aripi ne-nfrînte. DEȘLIU, N. 80. – Pronunțat: fă-u-.

FĂURAR2 ~i m. 1) înv. Meșter care confecționa obiecte din fier sau din alte metale; fierar. 2) poet. Persoană care are darul făuririi. [Sil. fă-u-] /faur + suf. ~ar

1) făurár, V. faur 1.

1) fáur m. (lat. faber, it. fabbro, pv. faure, fr. fèvre, vsp. fabro. V. fabrică. Cp. cu staul). Bibl. 1683. Ferar. – Azĭ rar făurár (după ferar).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

făurar2 (fierar, făuritor) (înv.) (desp. fă-u-) s. m., pl. făurari

făurar2 (fierar, făuritor) (înv.) (fă-u-) s. m., pl. făurari

făurar (fierar, făuritor) s. m. (sil. fă-u-), pl. făurari

!faur1 (februarie) (înv., pop.) s. m., g.-d. art. lui faur (luna ~)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

FĂURAR s. v. creator, făuritor, februarie, fierar, înfăptuitor, născocitor, plăsmuitor, realizator.

făurar s. v. CREATOR. FĂURITOR. FEBRUARIE. FIERAR. ÎNFĂPTUITOR. NĂSCOCITOR. PLĂSMUITOR. REALIZATOR.

Intrare: făurar (fierar)
  • silabație: fă-u-rar info
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • făurar
  • făurarul
  • făuraru‑
plural
  • făurari
  • făurarii
genitiv-dativ singular
  • făurar
  • făurarului
plural
  • făurari
  • făurarilor
vocativ singular
  • făurarule
  • făurare
plural
  • făurarilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

făurar, făurarisubstantiv masculin

  • 1. învechit Faur. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: faur fierar
    • format_quote O fi vrun fecioraș de oier sau plugar, De făurar, tîmplar sau ciubotar. DEȘLIU, G. 25. DLRLC
    • format_quote Vulcan, făurarul zeilor. ISPIRESCU, U. 46. DLRLC
    • 1.1. figurat Creator, făuritor. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: creator făuritor
      • format_quote Făurar de frumusețe. DEX '09 DEX '98
      • format_quote poetic Răzbi-vom, tovarăși! Căci drum ne-au deschis Spre slăvi făurarii mărețului vis, Stegarii luminii cu aripi ne-nfrînte. DEȘLIU, N. 80. DLRLC
etimologie:
  • Faur + sufix -ar. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.