gălbeji vr [At: LB / V: (reg) călbezi, ~băgi, ~begi, ~ezi / Pzi: ~jesc / E: gălbează] 1 (Pop; d. oi) A se îmbolnăvi de gălbează (2) Si: (rar) a se îngălbeji (1). 2 (Pfm; d. oameni, prin apropiere de cuvântul „galben”) A deveni palid și slab la față, în urma unei boli, a unei suferințe, a îmbătrânirii.

GĂLBEJI, gălbejesc, vb. IV. Refl. (Despre oameni) A deveni palid și tras la față (în urma unei boli).

A GĂLBEJI ~esc tranz. A face să se gălbejească. /Din gălbează

A SE GĂLBEJI mă ~esc intranz. pop. 1) (despre persoane) A deveni palid (la față); a se îngălbeni. 2) (despre erbivore, în special despre oi) A se îmbolnăvi de gălbează; a căpăta gălbează. /Din gălbează

călbeji v vz gălbeji

călbezi v vz gălbeji

gălbăgi vr vz gălbeji

gălbegi vr vz gălbeji

gălbezi vr vz gălbeji

gălbejésc v. tr. (d. lat. *gálbidus, gálbinus, gălbiŭ. Cp. cu gîlfezesc, putrezesc și rătunjesc). Fac galben ca de boală: osteneala gălbejește fața. V. refl. Mă ofilesc, mă veștejesc: acest om s’a gălbejit de frigurĭ.

gălbeji (a se ~) (pop.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă gălbejesc, 3 sg. se gălbejește, imperf. 1 sg. mă gălbejeam; conj. prez. 1 sg. să mă gălbejesc, 3 să se gălbejească; ger. gălbejindu-mă

!gălbeji (a se ~) (pop.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se gălbejește, imperf. 3 sg. se gălbejea; conj. prez. 3 să se gălbejească

gălbeji vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gălbejesc, imperf. 3 sg. gălbejea; conj. prez. 3 sg. și pl. gălbejească