opțiuni
  • info

19 definiții pentru gâfâi

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GÂFÂI, gâfâi, vb. IV. Intranz. A respira des și greu (în urma unor eforturi, a unei boli etc.). ♦ Fig. (Despre locomotive, mașini etc.) A produce un zgomot caracteristic, înfundat și greoi. – Formație onomatopeică.

GÂFÂI, gâfâi, vb. IV. Intranz. A respira des și greu (în urma unor eforturi, a unei boli etc.). ♦ Fig. (Despre locomotive, mașini etc.) A produce un zgomot caracteristic, înfundat și greoi. – Formație onomatopeică.

gâfâi vi [At: GORJAN, H. II, 38 / V: găfui, găfii, ~făi, ~fui / Pzi: gâfâi / E: fo] 1 vi (D. oameni și animale) A respira des și greu în urma unor eforturi, a unei boli etc. 2 (Fig; d. locomotive, mașini etc.) A produce un zgomot caracteristic, înfundat și greoi.

A GÂFÂI gâfâi intranz. 1) A respira cu zgomot, des și greu (din cauza oboselii, a bolii etc.). 2) fig. (despre locomotive, mașini etc.) A evacua brusc și cu intermitențe aburul aflat sub presiune, producând zgomot; a pufăi. /Onomat.

găfii v vz gâfâi

găfui v vz gâfâi

gâfăi vi vz gâfâi

gâfui vi vz gâfâi

GÎFÎI, gîfîi, vb. IV. Intranz. (Despre oameni sau animale) A respira des și greu din cauza oboselii, a unei stări patologice sau, uneori, a căldurii. Mitrea Cocor gîfîia cînd a ajuns în piață. SADOVEANU, M. C. 79. Hagiul nu vrea să știe de crapă pietrele la gerul bobotezei, nici dacă în iulie turbează cîinii de căldură. Iarna tremură, vara gîfîie. DELAVRANCEA, H. TUD. 16. ♦ Fig. (Despre locomotive, mașini etc.) A pufăi. Cînd trenurile urcă la deal, locomotiva gîfîie de moarte, părînd că are să-și dea sfîrșitul dintr-o clipă în alta. BOGZA, C. O. 331. Doi-trei băieți își scoteau ochii și-și sfîrtecau plămînii... la o mașină [de tipar] care gîfîia. PAS, Z. I 304. – Prez. ind. și: gîfîiesc (GALACTION, O. I 206). – Variantă: gîfui (CREANGĂ, P. 25) vb. IV.

GÎFUI vb. IV v. gîfîi.

gâfăì v. a respirà cu greu, a suflà tare și des. [Onomatopee].

gîfîĭ, -í v. intr. (imit.). Respir tare, greŭ și des, ca după o fugă. – Și gîfuĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

gâfâi (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. gâfâi, 3 gâfâie, imperf. 1 gâfăiam; conj. prez. 1 și 2 sg. să gâfâi, 3 să gâfâie

gâfâi (a ~) vb., ind. prez. 3 gâfâie, imperf. 3 sg. gâfâia; conj. prez. 3 să gâfâie

gâfâi vb., ind. și conj. prez. 3 sg. și pl. gâfâie, imperf. 3 sg. gâfâia

gîfîi (ind. prez. 1 sg. gîfîi, 3 sg. și pl. gîfîie)

gâfâiu, -fâe 3, -fâiam 1 imp.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

GÂFÂI vb. a pufăi, a sufla, (reg.) a răsufla. (~ după atâta alergătură.)

GÎFÎI vb. a pufăi, a sufla, (reg.) a răsufla. (~ după atîta alergătură.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

gîfîi (gîfîi, gîfîit), vb. – A respira des și greu. Creație expresivă. – Der. gîfă, s. m. (Banat, poreclă dată persoanelor grase care respiră greu); gîfîit, s. n. (gîfîială); gîfîială, s. f. (acțiunea de a gîfîi); gofăi, vb. (a gîfîi).

Intrare: gâfâi
verb (V343)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • gâfâi
  • gâfâire
  • gâfâit
  • gâfâitu‑
  • gâfâind
  • gâfâindu‑
 singular plural
  • gâfâie
  • gâfâiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • gâfâi
 (să)
  • gâfâi
  • gâfâiam
  • gâfâii
  • gâfâisem
a II-a (tu)
  • gâfâi
 (să)
  • gâfâi
  • gâfâiai
  • gâfâiși
  • gâfâiseși
a III-a (el, ea)
  • gâfâie
 (să)
  • gâfâie
  • gâfâia
  • gâfâi
  • gâfâise
plural I (noi)
  • gâfâim
 (să)
  • gâfâim
  • gâfâiam
  • gâfâirăm
  • gâfâiserăm
  • gâfâisem
a II-a (voi)
  • gâfâiți
 (să)
  • gâfâiți
  • gâfâiați
  • gâfâirăți
  • gâfâiserăți
  • gâfâiseți
a III-a (ei, ele)
  • gâfâie
 (să)
  • gâfâie
  • gâfâiau
  • gâfâiră
  • gâfâiseră
verb (V408)
Surse flexiune: DLRLC
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • gâfâi
  • gâfâire
  • gâfâit
  • gâfâitu‑
  • gâfâind
  • gâfâindu‑
 singular plural
  • gâfâiește
  • gâfâiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • gâfâiesc
 (să)
  • gâfâiesc
  • gâfâiam
  • gâfâii
  • gâfâisem
a II-a (tu)
  • gâfâiești
 (să)
  • gâfâiești
  • gâfâiai
  • gâfâiși
  • gâfâiseși
a III-a (el, ea)
  • gâfâiește
 (să)
  • gâfâiască
  • gâfâia
  • gâfâi
  • gâfâise
plural I (noi)
  • gâfâim
 (să)
  • gâfâim
  • gâfâiam
  • gâfâirăm
  • gâfâiserăm
  • gâfâisem
a II-a (voi)
  • gâfâiți
 (să)
  • gâfâiți
  • gâfâiați
  • gâfâirăți
  • gâfâiserăți
  • gâfâiseți
a III-a (ei, ele)
  • gâfâiesc
 (să)
  • gâfâiască
  • gâfâiau
  • gâfâiră
  • gâfâiseră
verb (V343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • gâfui
  • gâfuire
  • gâfuit
  • gâfuitu‑
  • gâfuind
  • gâfuindu‑
 singular plural
  • gâfuie
  • gâfuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • gâfui
 (să)
  • gâfui
  • gâfuiam
  • gâfuii
  • gâfuisem
a II-a (tu)
  • gâfui
 (să)
  • gâfui
  • gâfuiai
  • gâfuiși
  • gâfuiseși
a III-a (el, ea)
  • gâfuie
 (să)
  • gâfuie
  • gâfuia
  • gâfui
  • gâfuise
plural I (noi)
  • gâfuim
 (să)
  • gâfuim
  • gâfuiam
  • gâfuirăm
  • gâfuiserăm
  • gâfuisem
a II-a (voi)
  • gâfuiți
 (să)
  • gâfuiți
  • gâfuiați
  • gâfuirăți
  • gâfuiserăți
  • gâfuiseți
a III-a (ei, ele)
  • gâfuie
 (să)
  • gâfuie
  • gâfuiau
  • gâfuiră
  • gâfuiseră
verb (V408)
Surse flexiune: DLRLC
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • gâfui
  • gâfuire
  • gâfuit
  • gâfuitu‑
  • gâfuind
  • gâfuindu‑
 singular plural
  • gâfuiește
  • gâfuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • gâfuiesc
 (să)
  • gâfuiesc
  • gâfuiam
  • gâfuii
  • gâfuisem
a II-a (tu)
  • gâfuiești
 (să)
  • gâfuiești
  • gâfuiai
  • gâfuiși
  • gâfuiseși
a III-a (el, ea)
  • gâfuiește
 (să)
  • gâfuiască
  • gâfuia
  • gâfui
  • gâfuise
plural I (noi)
  • gâfuim
 (să)
  • gâfuim
  • gâfuiam
  • gâfuirăm
  • gâfuiserăm
  • gâfuisem
a II-a (voi)
  • gâfuiți
 (să)
  • gâfuiți
  • gâfuiați
  • gâfuirăți
  • gâfuiserăți
  • gâfuiseți
a III-a (ei, ele)
  • gâfuiesc
 (să)
  • gâfuiască
  • gâfuiau
  • gâfuiră
  • gâfuiseră
găfii
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
găfui
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
gâfăi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

gâfâi, gâfâiverb

  • 1. A respira des și greu (în urma unor eforturi, a unei boli etc.). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: răsufla sufla
    • format_quote Mitrea Cocor gîfîia cînd a ajuns în piață. SADOVEANU, M. C. 79. DLRLC
    • format_quote Hagiul nu vrea să știe de crapă pietrele la gerul bobotezei, nici dacă în iulie turbează cîinii de căldură. Iarna tremură, vara gîfîie. DELAVRANCEA, H. TUD. 16. DLRLC
    • 1.1. figurat (Despre locomotive, mașini etc.) A produce un zgomot caracteristic, înfundat și greoi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: pufăi
      • format_quote Cînd trenurile urcă la deal, locomotiva gîfîie de moarte, părînd că are să-și dea sfîrșitul dintr-o clipă în alta. BOGZA, C. O. 331. DLRLC
      • format_quote Doi-trei băieți își scoteau ochii și-și sfîrtecau plămînii... la o mașină [de tipar] care gîfîia. PAS, Z. I 304. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.