16 definiții pentru g

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

G, g, s. m. 1. A noua literă a alfabetului limbii române. 2. Consoană notată cu această literă (semiocluzivă prepalatală sonoră când este urmată de e sau i; ocluzivă palatală sonoră în grupurile ghi și ghe; ocluzivă velară sonoră în toate celelalte poziții). [Pr.: ge, ghe, gî.Pl. și: (1, n.) g-uri]

g smi [At: DA ms / P și: ghe / E: ml g] 1 A noua literă a alfabetului limbii române. 2 Sunet corespunzător literei g (1), consoană oclusivă velară sau sonoră. 3 Consoană semioclusivă prepalatală sonoră când este urmată de e sau i. 4 Consoană oclusivă palatală sonoră în grupurile ghe, ghi.

G s. m. invar. A noua literă a alfabetului limbii române; sunet notat cu această literă (consoană semioclusivă prepalatală sonoră (4) când este urmată de e sau i; oclusivă palatală (2) sonoră în grupurile ghi și ghe; oclusivă velară sonoră în toate celelalte poziții). [Pr.: ghe]

G s. m. invar. A opta literă a alfabetului și sunetul pe care îl reprezintă; este o consoană: a) oclusivă velară sonoră înainte de consoane, la sfîrșit de cuvînt și înainte de vocalele a, o, u, ă, î; b) semioclusivă prepalatală sonoră în grupurile ge, gi; c) oclusivă palatală sonoră în grupurile ghe, ghi. – Pronunțat: ghe.

g m. A șaptea literă a alfabetuluĭ latin, născută din modificarea luĭ c și admisă în alfabetu latin de abea pe la 234 în ainte de Hristos în locu inuzitatuluĭ z, care, cînd a fost ĭar întrebuințat, a ocupat ultimu loc. Romaniĭ o pronunțau numaĭ gh în toate cazurile. Maĭ pe urmă s’a pronunțat ge, gi. V. la c.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!g2 (sunet) [cit. ] s. m./s. n., pl. m. g/n. g-uri

g1 (literă) [cit. ge / ghe / gî] s. m. / s. n., pl. g / g-uri

g2 (sunet) [cit. ] s. m., pl. g

G, g s. m. invar. [cit. ghe; în abr. și ge]

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

g 1. Numele celui de-al șaptelea sunet al gamei* în nomenclatura alfabetică provenită de la latini prin intermediul teoreticienilor din evul mediu. În teoriile muzicale anglo-germ. actuale, g este echivalentul lui sol*. Popoarele de lb. romanice au înlocuit în solmizație* literele prin silabe (g = sol). 2. În sistemul modurilor (I, 3) greg., G este finalis* pentru modurile 7 și 8 (mixolidian și hipomixolidian). 3. Cheie*: cea de sol a intrat mai târziu în uz decât celelalte și s-a generalizat abia în sec. 15. S-a păstrat numai cheia sol pe linia a 2-a (numită și cheia de violină*), cea pe linia 1-a (cheia fr. de vl.) având același rol cu cheia fa pe linia a 4-a. 4. Abreviații*: m.g. (fr. main gauche); G.P. (germ. Generalpause*). V.: acord; cifraj; gamma; major; minor; tonalitate (2).

ACCELERAȚIE GRAVITAȚIONALĂ (g) accelerație de mișcare a corpurilor în vid într-un câmp gravitațional, care depinde de poziția punctului față de centrul de atracție, reprezentând intensitatea câmpului gravitațional în punctul respectiv, g fiind numeric egală cu forța cu care este atrasă unitatea de masă. În cazul Pământului se definește valoarea normală la nivelul mării și latitudinea 0 la 45°, gn = 9,80665 m/s2.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

g1 (FIZ.), simbol pentru accelerația gravitațională.

G s. m. invar. 1. A noua literă a alfabetului limbii române: a) consoană oclusivă velară sonoră (ex. gară, gură); b) element component al grupurilor de litere ge, gi, prin care se notează consoana semioclusivă prepalatală sonoră ğ (ex. geam, gingie); c) element de compunere ale grupurilor de litere ghe, ghi, prin care se notează consoana oclusivă palatală sonoră g′ (ex. gheară, ghiață). 2. (MUZ.) Notația literală pentru sunetul sol. 3. (METR.) Simbol al prefixului giga-.

Intrare: g
  • pronunție: ge, ghe, gî
substantiv masculin (M999)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • g
plural
  • g
genitiv-dativ singular
plural
vocativ singular
plural
g1 (s.n.) substantiv neutru
  • pronunție: ge, ghe, gî
substantiv neutru (N24--)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • g
  • g-ul
  • g-u‑
plural
  • g-uri
  • g-urile
genitiv-dativ singular
  • g
  • g-ului
plural
  • g-uri
  • g-urilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

g, gsubstantiv masculin invariabil
g, g-urisubstantiv neutru

  • 1. A noua literă a alfabetului limbii române. DEX '09 DE
    • diferențiere A opta literă a alfabetului. DLRLC
    • comentariu Numerotarea din DLRLC și DLRM este diferită de cea actuală, la vremea respectivă nefiind luate în considerație literele Â, Q, Y (nerepertoriate) și W (menționată dar fără a fi considerată literă „a alfabetului”).
  • 2. Consoană notată cu această literă (semiocluzivă prepalatală sonoră când este urmată de e sau i; ocluzivă palatală sonoră în grupurile ghi și ghe; ocluzivă velară sonoră în toate celelalte poziții). DEX '09 DLRLC DE
  • 3. muzică (Sub forma G) Notația literală pentru sunetul sol. DE
  • 4. metrologie (Sub forma G) Simbol al prefixului giga-. DE
  • 5. fizică (Sub forma g) Simbol pentru accelerația gravitațională. DE
  • 6. (Sub forma g) Simbol pentru gram. DE

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.