gardă sf [At: N. COSTIN, ap. LET. II, 69/23 / V: (înv) ~die, guardie, gvardie, gva~, va~ / Pl: gărzi^[1] / E: fr garde, rs гвардия^[2]] 1 Pază într-o unitate militară, într-o instituție civilă etc. 2 (Ccr) Grup de persoane sau persoană care asigură garda (1). 3 (Îe) A face (sau a fi) de ~ A păzi. 4 (Îae; d. medici, asistente, infirmiere) A rămâne în spital, în policlinică, până ziua următoare supraveghind starea sănătății bolnavilor și rezolvând cazurile urgente. 5 (Îs) Corp de ~ Grup de soldați însărcinați să păzească ceva. 6 (Îas; pex) Casă în care stă corpul de gardă (5). 7 (Îs) Cameră de ~ Serviciu medical într-un spital, într-o policlinică etc. care funcționează fără întrerupere și rezolvă cazurile de internare, cele urgente și cele care survin în afara orelor obișnuite de funcționare. 8 (Înv; îs) ~ a pieții Soldați însărcinați cu paza unui oraș. 9 (Înv; îas; pex) Cazarmă unde locuia garda (8). 10 (Înv; îas; pex) Închisoare militară. 11 (Îs) ~ de onoare Subunitate militară care prezintă onorurile unei persoane oficiale. 12 (Îas) Pază simbolică în semn de respect la ocazii solemne Cf escortă. 13 (Îas) Grup de militari care efectuează garda (12). 14 (Îs) ~ personală (sau de corp) Grup de persoane însărcinate cu paza vieții unui demnitar, unei persoane foarte bogate, a unei celebrități etc. 15 (Îs) ~ civică (sau națională) Unitate de voluntari care asigură paza și liniștea într-un oraș. 16 Nume dat diferitelor organizații politice cu caracter militar. 17 (În timpul Revoluției socialiste ruse din 1917; îs) ~da albă Armata contrarevoluționară. 18 (Îs) ~da roșie Cete muncitorești care au servit ca bază a armatei sovietice. 19 (La noi în țară; îs) ~da de fier Organizație politică extremistă, naționalistă, de dreapta dintre cele două războaie mondiale condusă de Corneliu Zelea Codreanu Cf legionar. 20 (Îs) ~da veche Grup de persoane cu experiență într-un anumit domeniu. 21 (Îas sau vechea ~) Cei care au participat în trecut la o acțiune socială. 22 (Îs) Tânăra ~ Nume dat de scriitorul A. Fadeev tinerilor comuniști ruși care au luptat ca partizani împotriva germanilor. 23 (Îas; îoc ~da veche) Grup de persoane care începe să capete experiență într-un domeniu, urmând să continue activitatea de acolo. 24 Poziție a brațelor și a corpului luată de un boxer, de un luptător etc. pentru a para loviturile adversarului sau pentru a ataca. 25 (Îe) A se pune în ~ A-și lua poziția de apărare sau de atac, la scrimă. 26 (Fig; îas) A-și lua toate măsurile de apărare pentru a nu fi surprins de ceva neplăcut. 27 (La jocul de șah; rar; șîs ~ la regină) Avertisment dat partenerului că regina este amenințată. 28 Apărătoare metalică pentru mână, montată între mânerul și lama unei săbii, unei spade etc. 29 (Îs) ~da trăgaciului Piesă de protecție a trăgaciului la armele de foc. corectat(ă)

GARDĂ, gărzi, s. f. 1. (Adesea în construcție cu verbele «a fi», «a face», «a se afla») Pază efectuată într-o instituție civilă sau (mai ales) într-o unitate militară, la un obiectiv militar etc.; (concretizat) persoană sau grup de persoane care asigură paza. La ora 10 se schimbă garda. ▭ Sergentul milițian Neonil Roșca a fost concentrat gardă la podurile de pe linia Galați. SADOVEANU, P. M. 103. Domnul Bazu, furtunos, se îndreptă spre pichet să scoată garda portului afară. BART, E. 293. ◊ Gardă de onoare = pază simbolică, instituită în semn de respect la ocazii solemne. Gardă personală = gardă însărcinată, în anumite împrejurări, cu paza vieții unui înalt demnitar. Garda personală a comandantului armatei de vest. D. ZAMFIRESCU, R. 257. (Eliptic) Cînd mă vor vedea fără nici o gardă la spate, atunci au să se năpustească asupra mea ca fiarele. C. PETRESCU, A. 388. (În trecut) Gardă civică (sau națională) = gardă compusă din cetățeni recrutați voluntar, care asigurau paza unui oraș. În anume orășele s-au format gărzi naționale pentru a se apăra. REBREANU, R. II 77. Persoana de căpetenie în «Noaptea furtunoasă» este Dumitrache... cherestegiu... și căpitan în garda civică. GHEREA, ST. CR. I 334. Pe vremea ultimei conflagrațiuni orientale am servit în garda civică. CARAGIALE, O. II 75. Garda pieței = gardă însărcinată cu paza localului și arestului unei garnizoane; localul unde se află această instituție. Vrei numaidecît să te odihnești la garda pieței? La TDRG. Gărzile albe v. alb. ◊ Loc. adj. (Despre persoane) De gardă = care este însărcinat cu paza, care stă de pază. Soldat de gardă. ◊ Corp de gardă v. corp. ◊ Expr. A se pune în gardă = (la scrimă) a lua poziția de apărare sau de atac; fig. a-și lua toate măsurile spre a nu fi surprins de un lucru neplăcut. ♦ Medic (sau soră) de gardă = medic (sau soră) de serviciu într-o instituție spitalicească, care asigură serviciul medical în afara orelor obișnuite de lucru, pentru cazurile urgente. Farmacie de gardă = farmacie de serviciu, care este deschisă (pentru cazurile urgente) în afara orelor normale de lucru. ♦ (În expr.) Garda veche (sau vechea gardă) = cei ce au participat în trecut la o acțiune socială, politică, la un eveniment deosebit. Forța revoluției noastre constă în faptul că la noi nu există un dezacord între vechea și noua generație de revoluționari. Noi învingem pentru că garda veche și cea nouă merg la noi alături, într-un front unic, în același rînd atît împotriva dușmanilor dinăuntru cît și împotriva celor din afară. STALIN, O. XI 85. 2. Apărătoare metalică, rotundă, între mînerul și lama unei săbii, unei spade etc., care protejează mîna împotriva loviturilor adversarului. Tell ridică din umeri uimit și rămîne cu pumnul înțepenit pe garda săbiei. V. ROM. octombrie 1953, 76. Își trase sabia... și i-o întinse cu garda înainte. CAMIL PETRESCU, O. II 24. Puse mîna pe garda săbiei. D. ZAMFIRESCU, R. 260. – Variante: (învechit) gvardie (CAMIL PETRESCU, B. 127), guardie (CAMIL PETRESCU, B. 106) s. f.

GARDĂ s.f. 1. Pază; veghe; persoană sau grup de persoane care păzește pe cineva sau ceva. ◊ Gardă de onoare = pază instituită în semn de respect cu ocazia anumitor solemnități. 2. (Sport) Poziția corpului și a brațelor luată de boxeri și luptători în vederea atacului sau a apărării. ◊ A se pune în gardă = a lua poziție de apărare; (fig.) a-și lua măsurile necesare pentru a nu fi surprins de ceva. ◊ Medic (sau soră) de gardă = medic (sau soră) de serviciu într-un spital, care asigură serviciul în afara orelor de program pentru cazurile urgente. 3. (Mil.) Parte a sabiei cuprinsă între mîner și lamă, care protejează pumnul contra loviturilor. [< fr. garde].

GARDĂ s. f. 1. pază; veghe; persoană sau grup de persoane care păzește pe cineva sau ceva. ♦ ~ de onoare = pază instituită în semn de respect cu ocazia anumitor solemnități. 2. (sport) poziția corpului și a brațelor luată de boxeri și luptători în vederea atacului sau a apărării. ♦ a se pune în ~ = a lua poziție de apărare; (fig.) a-și lua măsurile necesare pentru a nu fi surprins. ♦ medic (sau soră) de ~ = medic (sau soră) de serviciu într-un spital, care asigură serviciul în afara orelor de program. 3. parte a sabiei, între mâner și lamă, care protejează pumnul contra loviturilor. (< fr. garde)

GARDĂ gărzi f. 1) Supraveghere menită să păstreze neschimbată o stare de lucruri; pază; strajă. ~ de noapte. ◊ Medic de ~ medic de serviciu la un spital în afara orelor de lucru. 2) Persoană, grup de persoane sau subunitate militară care păzește un obiectiv sau persoane aflate sub arest; pază; strajă. * ~ de onoare subunitate militară care dă onorurile cu anumite ocazii. ~ personală gardă având însărcinarea de a asigura securitatea unui demnitar. ~ patriotică (sau națională) gardă alcătuită din detașamente de voluntari care participă la asigurarea independenței și securității patriei. 3) (la box, scrimă etc.) Poziție de apărare în vederea evitării unei lovituri. * A se pune în ~ a lua măsurile necesare pentru a ocoli un pericol sau o situație neplăcută. 4) (la săbii, la spade) Apărătoare metalică fixată între mâner și lamă. /<fr. garde

gardă f. 1. corp de trupe însărcinate a veghea asupra siguranței publice: garda pieței, garda de onoare; 2. soldați cari ocupă un post: era de gardă; 3. partea unei săbii ce s’apucă cu mâna (= fr. garde).

*gárdă f., pl. e și (ob.) gărzĭ (fr. garde [it. guarda și guardia], d. garder, a păzi, d. vgerm. wardon, ngerm. warten, a aștepta. V. gard 1, gvardie, varda, vartă). Pază. Soldațĭ orĭ agențĭ care păzesc. Partea săbiiĭ în care intră mîna, mîner apărat de niște brațe de metal. A fi de gardă, a fi însărcinat cu paza. Garda pĭețiĭ, comănduire, poliția militară a unuĭ oraș, făcută numaĭ p. militarĭ.

pagină de gardă expr. Foaie goală, adesea albă, adăugată de cel care leagă sau broșează cărțile la începutul volumului, între copertă și pagina de titlu. – Din fr. page de garde.

gardie sf vz gardă

guardie sf vz gardă

gvardă sf vz gardă

gvardie sf vz gardă corectat(ă)

vardie sf vz gardă

GUARDIE s. f. v. gardă.

GVARDIE s. f. v. gardă.

gardă de corp s. f. Paznic personal, bodyguard ◊ „[...] patronii își păzesc întreprinderile cu departamente anexe de gărzi de corp [...]” As 74/93 p. 5 (calc după fr. garde du corps)

gvardie f. gardă (formă învechită): gvardie domnească NEGR. [Rus. GŬVARDĬA (din fr. garde)].

gvárdie f. (rus. gvárdiĭa, d. germ. garde, fr. garde. V. gardă. Sec. 18-19. Gardă.

gardă s. f., g.-d. art. gărzii; pl. gărzi

gardă s. f., g.-d. art. gărzii; pl. gărzi

gardă s. f., g.-d. art. gărzii; pl. gărzi

gardă, pl. gărzi

gardă, gărzi.

GARDĂ s. 1. (MIL.) pază, strajă, (pop.) caraulă, (înv.) culuc, păzitoare. (Să vină ~!) 2. gardă de corp v. bodyguard. 3. v. pază. 4. apărătoare, (rar) strajă, (înv.) scut. (~ la sabie.)

GARDĂ s. 1. (MIL.) pază, strajă, (pop.) caraulă, (înv.) culuc, păzitoare. (Să vină ~!) 2. pază, strajă, veghe, (înv., în Mold.) aret. (Stă de ~.) 3. apărătoare, (rar) strajă, (înv.) scut. (~ la sabie.)

gardă (gărzi), s. f. – Pază, supraveghere. Var. (înv.) g(v)ardie, gvardă. Fr. garde. – Der. gardian, s. m., din fr. gardien; gardist (var. pop. vardist ), s. m. (polițist; membru al partidului politic numit Garda de Fier), cf. Iordan, BF, VII, 273.

GARDA DE FIER, grupare politică de extremă dreaptă, creată în 1930, de Corneliu Zelea-Codreanu, cu scopul reprezentării pe plan politic a Mișcării legionare, ale cărei baze fuseseră puse, în 1927, prin înființarea Legiunii Arhanghelul Mihail. Interzisă de autorități în mai multe rânduri (1931, 1932 și 1933), G. de F. a fost reînființată, în 1935, sub numele de partidul Totul pentru Țară, În contradicție cu spiritul și morala creștină care au stat la baza doctrinei legionare, G. de F. s-a impus în viața politică a țării prin naționalism, cultivând și promovând în același timp cultul violenței, ca instrument al politicii, și al conducătorului charismatic; totodată, a combătut dominația evreilor în viața economică și culturală a țării și a acționat împotriva comuniștilor, majoritatea alogeni, care, aserviți unei puteri străine (U.R.S.S.), se pronunțau pentru dezmembrarea României Mari din 1918. Cu o bază socială eterogenă, precumpănind însă țărănimea și tineretul, îndeosebi cel studios, G. de F. a cunoscut o extindere la nivel național, cu succese imediate în alegerile parlamentare parțiale din jud. Neamț (aug. 1931), Tutova (apr. 1932) și generale (iul. 1932, când a obținut 5 locuri în Parlament), precum și în cele din dec. 1937, când prin numărul de voturi obținute (15,58%) s-a situat pe locul 3 după naționali-liberali și național-țărăniști. După instaurarea dictaturii regelui Carol II (febr. 1938), partidul s-a autodizolvat. În nov. 1938, liderul Mișcării legionare, Corneliu Zelea-Codreanu, împreună cu alți 13 legionari, este asasinat de autorități (din dispoziția regelui Carol II și a lui Armand Călinescu), sub pretextul încercării de evadare în timpul transferării de la închisoarea din Râmnicu Sărat la cea din Jilava. După aceste evenimente, conducerea Mișcării legionare este finalmente asumată de Horia Sima, care a trecut la anihilarea fizică a adversarilor politici regaliști (asasinarea, în sept. 1939, a primului ministru Armand Călinescu, urmată de replica sângeroasă a regelui Carol II, soldată cu împușcarea, fără judecată, a peste 250 de fruntași legionari), comuniști și a evreilor. În sept. 1940, generalul Ion Antonescu a format un guvern din legionari și militari; aflată la putere (sept. 1940-ian. 1941), Mișcarea legionară s-a făcut vinovată de crime și acte de terorism (asasinarea în nov. a personalităților politice: N. Iorga și V. Madgearu și a 64 de demnitari deținuți în închisoarea Jilava ș.a.). Urmărind să devină singura beneficiară a puterii, Mișcarea legionară a declanșat rebeliunea din 21-23 ian. 1941, soldată cu reprimarea ei de către armată și scoaterea în afara legii. După rebeliune, peste 30.000 de legionari sunt arestați și judecați, mulți dintre ei fiind condamnați la moarte, la muncă silnică pe viață sau la ani grei de temniță, iar o altă parte a ales calea exilului. După ocuparea României de către trupele sovietice, legionarii au acționat pe cele mai diverse căi, până la lupta armată, contra comunizării și sovietizării țării.

LA GARDE MEURT, MAIS NE SE REND PAS (fr.) garda moare, dar nu se predă – Cuvinte de răspuns atribuite generalului Cambronne, comandant în garda imperială, căruia, în bătălia de la Waterloo, englezii i-au cerut să se predea împreună cu cei câțiva oameni ce-i mai rămăseseră.

Garda veche sau vechea gardă – Astfel a fost denumită oficial, începînd din 1807, falanga de ofițeri și soldați care, din capul locului, au servit sub drapelul lui Napoleon, distingîndu-se prin fidelitate, devotament, curaj în luptă și constituind oamenii de nădejde ai împăratului. Acestei gărzi i s-a dus vestea, iar mai tîrziu numele ei a devenit o expresie, spre a desemna o echipă de oameni bravi, căliți, care stau neclintiți de strajă pentru apărarea unei idei, sau a unor idealuri cărora s-au atașat de lungă vreme. IST.

La garde meurt et ne se rend pas (fr. „Garda moare, dar nu se predă”) – sînt cuvintele pe care le-ar fi rostit, generalul francez Pierre Cambronne (1770-1842) în istorica luptă de la Waterloo, unde Napoleon a fost învins de armatele Angliei și Prusiei. Cambronne era atunci în fruntea unei divizii de grenadieri, din care nu mai rămăsese decît o mînă de oameni încolțiți din toate părțile de către oștile dușmane. (Lupta e patetic descrisă de Victor Hugo în Mizerabilii). Generalul însuși zăcea rănit pe cîmpul de bătălie; și totuși, cînd englezii i-au cerut să se predea, el ar fi răspuns: „Garda moare, dar nu se predă”, cuvinte care au apărut patru zile mai tîrziu în jurnalul parizian „L’independant”. Dar, cum spune un vechi dicton latin: corruptio optimi pessima (pînă și cele mai frumoase lucruri sînt denaturate în cele mai urîte), vorbele acestea vestite au început cu vremea să fie folosite în împrejurări din cele mai comice și mai banale. Și începutul l-au făcut chiar francezii. În Causeries, Alexandre Dumas povestește: „Anglia voia să aibă un hipopotam femelă și s-a adresat lui Abas Pașa (vice-regele Egiptului n.n.)... Acesta a postat patru pescari pe malurile Nilului ca să captureze primul hipopotam femelă care se va naște, căci nici vorbă nu poate fi să capturezi viu un hipopotam adult: « hipopotamii mor, dar nu se predau »”. IST.

boxer cu garda inversă expr. homosexual.