generaliza [At: GHEREA, ST. CR. III, 393 / Pzi: ~zez / E: fr généraliser] 1-2 vtr A face să fie sau a deveni general². 3 vt A da o formulare sau o expresie sintetică mai multor situații particulare care au unele trăsături comune. 4 vt A extinde mintal însușirile comune unui grup de obiecte sau fenomene asupra tuturor obiectelor și fenomenelor din clasa respectivă. 5-6 vtr A (se) extinde sfera de aplicare. 7 vr (D. boli) A se extinde în întregul organ sau organism. 8 vt A considera (de obicei fără temei) o întâmplare, o situație ca fiind generală.

GENERALIZA, generalizez, vb. I. Tranz. 1. (Cu privire la o lege, un principiu etc.) A concentra, a da o formulare sau o expresie sintetică, generală. V. sintetiza. Poezia... generalizează în mod special lumea emoțiilor. SAHIA, U.R.S.S. 171. Poetul generalizează prevederile sale subiective. GHEREA, ST. CR. III 393. 2. A face să fie general, a extinde sfera de aplicare la cazuri similare. Noua metodă a fost generalizată în toată uzina. ♦ Absol. A considera o întîmplare, o situație ca generală. Întotdeauna vii tîrziu! – De ce generalizezi?

GENERALIZA vb. I. tr. 1. A da o formulare sau o expresie sintetică, generală; (fil.) a efectua procesul logic de trecere de la singular sau particular la general. 2. A aplica ceea ce este special unui caz altor cazuri asemănătoare; a lărgi, a mări sfera de aplicare. ♦ refl. (Despre boli) A se extinde în întregul organism. [Cf. fr. généraliser, it. generalizzare].

GENERALIZA vb. I. tr. 1. a da o formulare sintetică, generală; (log.) a efectua procesul de generalizare. 2. a aplica ceea ce este special unui caz altor cazuri asemănătoare; a lărgi, a mări sfera de aplicare. II. refl. (despre boli) a se extinde în întregul organism. (< fr. généraliser)

A GENERALIZA ~ez tranz. 1) (fapte, fenomene, situații etc.) A aplica la un ansamblu sau la majoritatea indivizilor; a extinde asupra unui tot, atribuindu-i caracter general. 2) A prezenta într-o formă sintetică. ~ cele spuse. 3) A folosi extinzând asupra unui ansamblu ceea ce este specific pentru un număr limitat de cazuri. 4) A face să se generalizeze; a universaliza. /<fr. généraliser

A SE GENERALIZA pers. 3 se ~ează intranz. 1) A deveni general; a căpăta caracter universal; a se universaliza. 2) (despre boli) A se extinde asupra întregului organ sau organism. /<fr. généraliser

generalizà v. 1. a face general, a da mai multă întindere; 2. a deveni comun la mulți.

*generalizéz v. tr. (d. general; fr. généraliser). Fac general un lucru, întind peste tot: a generaliza o deciziune. V. refl. Această modă s’a generalizat.

generaliza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. generalizez, 3 generalizează; conj. prez. 1 sg. să generalizez, 3 să generalizeze

generaliza (a ~) vb., ind. prez. 3 generalizează

generaliza vb., ind. prez. 1 sg. generalizez, 3 sg. și pl. generalizează

GENERALIZA vb. (rar) a universaliza. (A ~ unele constatări particulare.)

GENERALIZA vb. (rar) a universaliza. (A ~ unele constatări particulare.)

A generaliza ≠ a particulariza