GHEAȚĂ, (2) ghețuri, s. f., adj. invar. 1. S. f. Apă aflată în stare solidă, în urma înghețării. ◊ Expr. A se da cu patinele pe gheață = a patina². A (se) sparge sau a (se) rupe gheața = a dispărea sau a face să dispară atmosfera ori senzația de jenă existentă la un moment dat; a (se) înlătura primele dificultăți în bunul mers al unei acțiuni. ♦ (Reg.) Grindină, piatră. 2. S. f. (La pl.) Întinderi mari de gheață (1) aflate pe uscat sau pe apă. ◊ Loc adj. De gheață = indiferent, nepăsător, nesimțitor. 3. S. f. Senzație neplăcută de răceală, provocată de frică, emoție etc. 4. S. f. Plantă erbacee cu flori mici, albe, roz sau roșii, având frunzele acoperite cu papile albe care seamănă cu cristalele de gheață (1) (Mesembryanthemum crystallynum). 5. S. f. Plantă erbacee cu tulpina cărnoasă, ramificată, cu frunze ovale-rotunde și cu flori numeroase, albe, mai rar roz sau roșii (Begonia semperflorens). 6. Adj. invar. (În sintagma) Bani gheață = bani în numerar, plătiți pe loc, bani lichizi, bani peșin. – Lat. glacia (= glacies).

gheață sf [At: CORESI, PS. 401 / V: (înv) ghiață / Pl: ~țuri, (înv) ~ți / E: lat glacia] 1 sf Apă aflată în stare solidă, în urma înghețării. 2 sf (Îe) A se da pe ~ A aluneca pe suprafața apei înghețate Cf ciruiș, dădăuș, dăniuș, săniuș. 3 sf (Îe) A (se) sparge ~ța sau a (se) rupe ~ța A dispărea sau a face să dispară o atmosferă tensionată. 4 sf (Reg) Grindină. 5 sf (Lpl) Întinderi mari de gheață (1). 6 (Fig) Indiferență. 7 (Fig; îla) De ~ Rece, indiferent. 8 sf Senzație neplăcută de răceală, provocată de frică, emoție etc. 9 (Fig; îe) A avea mâinile (picioarele etc.) ~ A avea mâinile (picioarele etc.) înghețate. 10 (Bot; reg) Plantă erbacee cu flori mici, albe, roz sau roșii, care are frunzele acoperite cu papile albe care seamănă cu cristalele de gheață (1) Si: ghețară (Mesembryanthemum crystallynum). 11 sf (Bot; reg) Plantă erbacee cu tulpina cărnoasă, ramificată, cu frunze ovale – rotunde și cu flori numeroase, albe, mai rar roz sau roșii (Begonia semperflorens). 12 ain (Îs) Bani ~ Bani economisiți. 13 ain (Îas) Bani în numerar. 14 sf (Pfm; îe) Moaș-ta (sau moaș-sa) pe ~ Exprimă simpatie și admirație pentru cineva (care a rezolvat cu istețime o situație dificilă).

GHEAȚĂ, (2) ghețuri, s. f., adj. invar. 1. S. f. Apă aflată în stare solidă, în urma înghețării. ◊ Expr. A se da cu patinele pe gheață = a patina². A (se) sparge sau a (se) rupe gheața = a dispărea sau a face să dispară atmosfera ori senzația de jenă existentă la un moment dat; a (se) înlătura primele dificultăți în bunul mers al unei acțiuni. ♦ (Reg.) Grindină, piatră (I 7). 2. S. f. (La pl.) Întinderi mari de gheață (1) aflate pe uscat sau pe apă. ◊ Loc. adj. De gheață = indiferent, nepăsător, nesimțitor. 3. S. f. Senzație neplăcută de răceală, provocată de frică, emoție etc. 4. S. f. Plantă erbacee cu flori mici, albe, roz sau roșii, având frunzele acoperite cu papile albe care seamănă cu cristalele de gheață (1) (Mesembryanthemum crystallynum). 5. S. f. Plantă erbacee cu tulpina cărnoasă, ramificată, cu frunze ovale-rotunde și cu flori numeroase, albe, mai rar roz sau roșii (Begonia semperflorens). 6. Adj. invar. (În sintagma) Bani gheață = bani în numerar, plătiți pe loc, bani lichizi (2), bani peșin. – Lat. glacia (= glacies).

GHEAȚĂ, (2) ghețuri, s. f. 1. Apă înghețată. Casa cea de aramă, înfocată așa de strașnic de cu sară, era acuma toată numai un sloi de gheață. CREANGĂ, P. 255. Bulgăraș de gheață rece, Vin’ mîndro, de mă petrece. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 297. ◊ Expr. A se da pe gheață = a aluneca, a patina pe suprafața apei înghețate. (Eliptic) Toată ziulica bate prundurile după scăldat... Iarna, pe gheață și la săniuș. CREANGĂ, A. 13. A (se) sparge (sau a (se) rupe) gheața = a dispărea sau a face să dispară constrîngerea, jena (între mai multe persoane). Astfel s-a rupt gheața și cele două prime subiecte s-au făcut iar prietene bune. CARAGIALE, O. III 9. Bani gheață v. b a n. ♦ (Regional) Grindină, piatră. A bătut gheața. 2. (La pl.) Întinderi mari de gheață. Ghețuri polare. 3. Fig. Răceală, indiferență. ◊ Loc. adj. De gheață = rece, nesimțitor, împietrit. Alături, Iordan se uita cu ochi de gheață neagră spre cerul nemilostiv. SADOVEANU, M. C. 12. Împăratul se luase de gînduri... pentru inima lor de gheață, de care nu se putea lipi nici un june. ISPIRESCU, L. 232. ♦ Fiori reci (de frică). Eram cu gheața-n spate de frică pîn-am ajuns la Borca, unde ne-a fost și masul. CREANGĂ, A. 29.

GHEAȚĂ ghețuri f. 1) Apă solidificată la o temperatură mai joasă de zero grade. Țurțure de ~. ◊ A (se) sparge (sau a (se) rupe) ~a a porni (la) o acțiune după anumite șovăieli și lipsă de îndrăzneală. 2) la pl. Întinderi mari de astfel de apă solidificată. Ghețuri polare. 3) fig. Atitudine lipsită de atenție și de bunăvoință față de cineva; răceală; indiferență. 4) Stare de neliniște sufletească (adesea spontană și de scurtă durată), provocată de un pericol; frică; teamă. * A fi cu ~a (sau cu frica) în spate a fi mereu într-o stare de neliniște. 5): Bani ~ bani în numerar (plătiți pe loc); bani peșin. 6) Plantă erbacee având frunze cărnoase acoperite cu papile albe și flori de culoare roz, roșie sau albă. [G.-D. gheții] /<lat. glacia

gheáță f., pl. (vechĭ) ghețĭ (lat. glacia și glacies, it. ghiaccia și ghiaccio, fr. glace). Apă solidificată de frig. Patinaj: mergem la gheață. Fig. Răceală, indiferență: o gheață era între eĭ. A rupe gheața, a relua prietenia. De gheață, 1) indiferent, rece, 2) uĭmit, împetrit: a rămînea de gheață. Banĭ gheață, banĭ gata, numerarĭ. O plantă erbacee originară din sudu Africiĭ cu frunze cărnoase undulate și acoperite de papile albe transparente de aspectu unor bobițe de gheață (mesembryánthemum crystállinum). Pl. n. Ghețurĭ, gheața unuĭ rîŭ, munte, pol: topirea ghețurilor.

ghiață sf vz gheață

spărgător de gheață-institut s. n. Institut de cercetare amenajat pe un spărgător de gheață ◊ „Spărgător de gheață-institut. Deocamdată, un asemenea «institut plutitor» se află abia în stadiul de proiect.” Sc. 6 XII 77 p. 5. ◊ „Un spărgător de gheață-institut, primul de acest fel din lume, va fi construit în curând în Uniunea Sovietică.” R.l. 20 XII 77 p. 6 (din spărgător de gheață + institut, probabil după model rus; spărgător de gheață, după fr. brise-glace[s], engl. ice breaker, germ. Eisbrecher; DTP, LTR)

ghiață f. 1. apă solidificată de frig; bani ghiață, bani numărați; 2. (pl. ghețuri) sloiu de ghiață; 3. fig. om de ghiață. [Lat. GLACIES].

ghĭáră, ghĭáță, ghĭaúr, V. ghea-.

gheață s. f., g.-d. art. gheții; (ghețari, întinderi de gheață) pl. ghețuri

gheață s. f., g.-d. art. gheții; (întinderi de gheață) pl. ghețuri

gheață s. f., g.-d. art. gheții; (întinderi de gheață) pl. ghețuri

gheață, gen. gheții

ghiață, ghețuri.

GHEAȚĂ s. v. agurijoară, grindină, piatră, portulacă.

GHEAȚĂ s., adj. invar. 1. s. (CHIM.) gheață uscată = zăpadă de bioxid de carbon. 2. adj. v. lichid.

gheață s. v. AGURIJOARĂ. GRINDINĂ. PIATRĂ. PORTULACĂ.

GHEAȚĂ adj. invar. gata, lichid, numerar, sunător, (pop. și fam.) numărător, peșin, (înv.) naht. (A cumpăra ceva cu bani ~.)

ZAHĂR DE GHEAȚĂ s. v. candel.

zahăr de gheață s. v. CANDEL.

GHEÁȚĂ (lat. glacia) s. f. 1. Apă în stare solidă (apă înghețată); are structură cristalină și este mai ușoară ca apa (densitatea relativă: 0,88-,93). ◊ Expr. A (se) sparge (sau a se rupe) ca gheața = a dispărea sau a face să dispară jena, constrângerea. ♦ G. uscată = dioxid de carbon în stare solidă, care sublimează la -78,9°C fără să lase reziduuri; este întrebuințată în frigotehnică (agent frigorigen) și în dermatologie; zăpadă carbonică. 2. (La pl.) Întinderi mari de gheață (1). 3. Fig. Indiferență, nepăsare, răceală. ◊ Loc. De gheață = rece, nepăsător. 4. (BOT.) Denumire dată speciilor de plante din genul Mesembryanthemum, cu frunze cărnoase și flori roz, roșii sau albe. Originară din Africa, se cultivă și în România ca plante ornamentale.

GHIAȚĂ, Dumitru (1888-1972, n. sat Colibași, jud. Mehedinți), pictor român. Peisaje, compoziții și naturi moarte cu flori, caracterizate printr-un limbaj simplu, direct, prin coloritul sobru, armonios și prin desenul sintetic, amintind tradițiile artei populare („Țărani la târg”, „Iarnă la Târgoviște”, „Flori de ferigă”, „Toamna în pădure”).

BEGONIA L. GHIAȚĂ, fam. Begoniaceae. Gen originar din regiunile tropicale și subtropicale, peste 350 specii erbacee, semilemnoase, urcătoare sau pendente, anuale și multianuale, cu tije cărnoase, rigide, cca 50 cm înălțime, cu rădăcini fibroase sau tuberculi. Frunze numeroase, elegante, verzi-deschis, roz sau roșii, adesea strălucitoare, uneori decorative (B. rex). Flori cu diametre și culori foarte variate, dispuse în panicule, ciorchine, corimb, cime și umbele, funcție de specie. Florile femele sînt compuse dintr-un receptacul concav, un pistil divizat, alipit de un ovar cu 3 loji; cele mascule cu 4 foliole petaloide alipite de un receptacul convex și un grup de stamine galbene în centru. Plantele cultivate în aer liber înfloresc pînă Ia venirea brumelor, iar pentru a fi conservate pe timp de iarnă se adăpostesc în sere. Fruct, capsulă 3-aripată, aripi inegale, în care sînt foarte multe semințe mici.

Bani gheață sau bani peșin – Expresia „bani gheață” vrea să arate că banii sînt puși deoparte -, în bloc, pentru e anume tîrguială, precum și faptul că sînt plătiți în bloc, toți o dată. Se mai întrebuințează și formula „bani peșin”, care vine din turcește, adică pregătiți pentru a se face plata sau cumpărătura pe bani gata. Era un cuvînt foarte „la modă” pe vremuri, cînd țările române trebuiau să plătească tributuri, haraciuri, peșcheșuri și bacșișuri grase în bani „peșin”. „Bani peșin că-i număra Și pe tablă-i socotea…” - …spune o poezie populară (colecția G. Dem. Teodorescu). IST.