gheretă sf [At: D. ZAMFIRESCU, R. 126 / V: (pop) ghir~ / Pl: ~te / E: fr guérite] 1 Încăpere mică, în general din lemn, în care stă santinela Cf șilboc . 2 Chioșc. 3 Baracă de bâlci. 4 Colibă la strungă, în care se adăpostesc mulgătorii. corectat(ă)

GHERETĂ, gherete, s. f. 1. Construcție mică (mai ales de lemn) în care se poate adăposti o santinelă sau un paznic, în care stă conducătorul unei locomotive etc. Am venit cu Anton dis-de-dimineață și trecem pe la sentinelele care au gherete sus, pe zid, stăpînind curtea închisorii. SADOVEANU, O. VI 284. În dreptul vămii, lîngă ghereta care da o iluzie de umbră, un grănicer la post pirotea în picioare, rezemat de armă. BART, E. 19. 2. Chioșc (în care se vînd alimente, ziare etc.).

GHERETĂ s.f. 1. Adăpost mic (construit de obicei din lemn) al unei santinele sau al unui paznic. 2. Chioșc de alimente, de ziare etc. [< fr. guérite].

GHERETĂ s. f. 1. adăpost mic (din lemn) al unei sentinele sau al unui paznic. 2. chioșc de alimente, de ziare etc. (< fr. guérite)

GHERETĂ ~e f. 1) Construcție mică din scânduri, care servește drept adăpost pentru un paznic sau pentru o santinelă. 2) Construcție mică (pe stradă, în gări etc.), prevăzută cu o fereastră prin care se vinde marfa (reviste, țigări etc.); chioșc. /<fr. guérite

gheretă f. mică încăpere unde stă sentinela (= fr. guérite).

ghiretă sf vz gheretă

*gherítă f., pl. e (fr. guérite, d. guérir, a apăra, a vindeca. V. garez). Mică baracă în care încape un om în picĭoare și care servește de adăpost santinelelor. – Fals gheretă.

gheretă s. f., g.-d. art. gheretei; pl. gherete

gheretă s. f., g.-d. art. gheretei; pl. gherete

gheretă s. f., pl. gherete

gheretă.

GHERETĂ s. v. chioșc.

GHERETĂ s. chioșc, tonetă. (O ~ de pîine.)

gheretă (gherete), s. f. – 1. Construcție mică în care se poate adăposti un paznic. – 2. Chioșc, tonetă. – Var. (rar) gherită. Fr. guérite.