opțiuni
  • info
14 definiții pentru ghicitoare (persoană)

Explicative DEX

GHICITOR, -OARE, ghicitori, -oare, s. m., s. f. 1. S. m. și f. Persoană care se îndeletnicește cu prezicerea viitorului. 2. S. f. Specie a literaturii populare, de obicei în versuri, în care se prezintă sub formă metaforică un obiect, o ființă sau un fenomen, cerându-se identificarea acestora prin asocieri logice; cimilitură. – Ghici + suf. -tor.

GHICITOR, Mold. Tr.-Carp. GÎCITOR, -TOARE I. adj. verb. GHICI. Care ghicește. II. sm. f. Persoană care pretinde că știe să prezică viitorul, să ghicească taine, fapte ascunse, etc., cu ghiocul, cu bobii, cu cărțile, etc.: acela e bun ghicitor carele ghicește mai ’nainte de ce i se întîmplă lucrul (ISP.). III. GHICITOARE sf. 1 Definițiunea unui lucru, sau întrebare pusă altuia în termeni obscuri, greu de priceput, și pe care acesta urmează s’o ghicească; cimilitură, enigmă 2 🌿 = BRÎNDUȘĂ-DE-TOțAMNĂ: adună ghicitori de pe coaste și albăstrește cu ele de minune ouăle (LUNG.).

GHICITOR, -OARE, ghicitori, -oare, subst. 1. S. m. și f. Persoană care se îndeletnicește cu prezicerea viitorului. 2. S. f. Specie a literaturii populare, de obicei în versuri, în care se prezintă sub formă metaforică un obiect, o ființă sau un fenomen, cerându-se identificarea acestora prin asocieri logice; cimilitură. – Ghici + suf. -tor.

GHICITOR, -OARE, ghicitori, -oare, s. m. și f. Persoană care exploatează credulitatea oamenilor, pretinzînd că știe să prezică viitorul. Ceea ce-mi spui, puica mamii, eram să ți-o spui eu mai înainte; căci nu de surda sînt ghicitoare. ISPIRESCU, L. 54.

GHICITOR ~oare (~ori, ~oare) m. și f. Persoană care ghicește; om care practică ghicitul. /a ghici + suf. ~tor

ghicitór, -oáre adj. și s. Vest. Care ghicește (de obiceĭ, Țigancele-s ghicitoare). – În est gî-.

Ortografice DOOM

ghicitoare1 (cimilitură) s. f., g.-d. art. ghicitorii; pl. ghicitori

ghicitoare2 (persoană) s. f., g.-d. art. ghicitoarei; pl. ghicitoare

ghicitoare1 (persoană) s. f., g.-d. art. ghicitoarei; pl. ghicitoare

ghicitoare (persoană) s. f., g.-d. art. ghicitoarei; pl. ghicitoare

ghicitoare, -tori.

ghicitor s. m., pl. ghicitori

Sinonime

GHICITOR s. prezicător, (înv.) provideț.

GHICITOR s. prezicător, (înv.) provideț.

Intrare: ghicitoare (persoană)
ghicitoare2 (pl. -e) substantiv feminin admite vocativul
substantiv feminin (F103)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ghicitoare
  • ghicitoarea
plural
  • ghicitoare
  • ghicitoarele
genitiv-dativ singular
  • ghicitoare
  • ghicitoarei
plural
  • ghicitoare
  • ghicitoarelor
vocativ singular
  • ghicitoare
  • ghicitoareo
plural
  • ghicitoarelor
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ghicitoare, ghicitoaresubstantiv feminin
ghicitor, ghicitorisubstantiv masculin

  • 1. Persoană care se îndeletnicește cu prezicerea viitorului. DEX '09 DLRLC
    sinonime: prezicător provideț
    • format_quote Ceea ce-mi spui, puica mamii, eram să ți-o spui eu mai înainte; căci nu de surda sînt ghicitoare. ISPIRESCU, L. 54. DLRLC
etimologie:
  • Ghici + -tor. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Exemple de pronunție a termenului „ghicitoare” (4 clipuri)
Clipul 1 / 4