GHIDUȘIE, ghidușii, s. f. (Fam.) Poznă, glumă, farsă. – Ghiduș + suf. -ie.

ghidușie sf [At: ALECSANDRI, T. 658 / Pl: ~ii / E: ghiduș + -ie] (Fam) Poznă.

GHIDUȘIE, ghidușii, s. f. (Fam.) Poznă, glumă¹, farsă. – Ghiduș+ suf. -ie.

GHIDUȘIE, ghidușii, s. f. (Mold.) Comicărie, caraghioslîc, bufonerie, ștrengărie, poznă, glumă. Pornea la ghidușii de dimineață. LESNEA, I. 46. Să nu-mi scrii vro ghidușie, cum ai totdeauna obiceiul de a-mi scrie pe albumul meu. HOGAȘ, M. N. 50. Ian să vedem ce-mi mai scrie cabazul cel de Tachi? Iar o fi ghidușii de-ale lui. ALECSANDRI, T. 658.

GHIDUȘIE ~i f. Glumă nevinovată; vorbă sau faptă care provoacă haz; poznă. /ghiduș + suf. ~ie

ghidușie f. Mold. poznă: iar o fi ghidușii de ale lui AL.

ghidușíe f. Meseria de ghiduș. Poznă, farsă, bufonerie.

ghidușie (fam.) s. f., art. ghidușia, g.-d. art. ghidușiei; pl. ghidușii, art. ghidușiile (desp. -și-i-)

ghidușie (fam.) s. f., art. ghidușia, g.-d. art. ghidușiei; pl. ghidușii, art. ghidușiile

ghidușie s. f., art. ghidușia, g.-d. art. ghidușiei; pl. ghidușii, art. ghidușiile

GHIDUȘIE s. 1. v. glumă. 2. v. farsă.

GHIDUȘIE s. v. bufonerie, caraghioslâc, clovnerie, comicărie, giumbușluc.

GHIDUȘIE s. 1. glumă, năzbîtie, năzdrăvănie, nebunie, poznă, ștrengărie, (prin Ban.) poșovaică, (Mold.) prujă, prujitură, (Mold., Bucov. și Transilv.) șagă, (prin Ban. și Transilv.) șalmă, (prin Transilv. și Olt.) șoadă, (prin Olt. și Munt.) șoană, (Transilv., Ban. și Olt., șozenie. (Transilv.) șozie, (Mold.) tămășag, prin Olt.) zgoandă, (înv.) cabazlîc, (fam.) pehlivănie. (A face o ~.) 2. farsă, festă, glumă, păcăleală, păcălitură, poznă, ștrengărie. (pop. și fam.) renghi, șotie, (reg.) năsărîmbă, păcală, (Ban. și Transilv.) mișculanță, (prin Ban. și Transilv.) șalmă, (prin Transilv.) șăncălănie, (prin Transilv. și Munt.) șăncălie, (înv.) bosma. (Lasă-te de ~ii!)

ghidușie s. v. BUFONERIE. CARAGHIOSLÎC. CLOVNERIE. COMICĂRIE. GIUMBUȘLUC.