16 definiții pentru ghiftui

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GHIFTUÍ, ghiftuiesc, vb. IV. Tranz și refl. (Fam.) A da să mănânce sau a mânca extrem de mult, excesiv; a (se) îndopa, a (se) îmbuiba. – Et. nec.

ghiftui vtr [At: ECONOMIA, 101/9 / V: (reg) bi~, (înv) dif~ / Pzi: ~esc / E: nct] 1-2 A da să mănânce sau a mânca extrem de mult Si: a (se) îndopa, a (se) îmbuiba.

GHIFTUÍ, ghiftuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Fam. și peior.) A da să mănânce sau a mânca extrem de mult, excesiv; a (se) îndopa, a (se) îmbuiba. – Et. nec.

GHIFTUÍ, ghiftuiesc, vb. IV. Tranz. A îndopa cu mîncare, a îmbuiba. După ce-i ghiftui cu mîncare bună... le puse așternuturi nouă să se hodinească. ȘEZ. IX 66. ◊ Refl. Fig. Pulsul ei nu dă mai mult de 30 de bătăi pe minutL-ai pipăit?...- Pipăit cu toată știința medicală cu care m-am ghiftuit în curs de 40 de ani. ALECSANDRI, T. 1200.

A GHIFTUÍ ~iésc tranz. fam. depr. A hrăni peste măsură; a îndopa; a supraalimenta; a supranutri. /Orig. nec.

ghiftuì v. Mold. a îndopa: ghiftuit de toate, desgustul mă ’neacă AL.; fig. boierime ghiftuită de privilegiuri AL. [Origină necunoscută].

ghiftuĭésc și (Cant.) biftuĭésc v. tr. (rudă cu buft, ca bondoc cu ghindoc. D. rom. vine rut. givtati, a. î.). Îndop, satur pînă în gît. V. refl. Mănînc pînă nu maĭ pot: m’am ghiftuit de (saŭ cu) mere! Fig. M’am ghiftuit de banĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

ghiftui (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ghiftuiesc, 3 sg. ghiftuiește, imperf. 1 ghiftuiam; conj. prez. 1 sg. să ghiftuiesc, 3 să ghiftuiască

ghiftui (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ghiftuiesc, imperf. 3 sg. ghiftuia; conj. prez. 3 să ghiftuiască

ghiftuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ghiftuiésc, imperf. 3 sg. ghiftuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. ghiftuiáscă

ghiftui (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ghiftuiesc, conj. ghiftuiască)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

GHIFTUI vb. a (se) îmbuiba, a (se) îndopa, (prin Transilv. și Maram.) a (se) crivi, (Olt.) a (se) încătărăma. (S-a ~ cu mîncare.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ghiftuí (-uésc, ghiftuít), vb. – A îndopa, a îmbuiba, a umple. – Var. (înv.) biftui. Creație expresivă, cf. bufte, chifti (Scriban, Arhiva, XXIX, 240). Nu este probabilă apropierea de germ. Gift „otravă”, propusă de Drăganu, Dacor., I, 316. – Der. ghiftuială, s. f. (acțiunea de a se ghiftui).

Intrare: ghiftui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ghiftui
  • ghiftuire
  • ghiftuit
  • ghiftuitu‑
  • ghiftuind
  • ghiftuindu‑
singular plural
  • ghiftuiește
  • ghiftuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ghiftuiesc
(să)
  • ghiftuiesc
  • ghiftuiam
  • ghiftuii
  • ghiftuisem
a II-a (tu)
  • ghiftuiești
(să)
  • ghiftuiești
  • ghiftuiai
  • ghiftuiși
  • ghiftuiseși
a III-a (el, ea)
  • ghiftuiește
(să)
  • ghiftuiască
  • ghiftuia
  • ghiftui
  • ghiftuise
plural I (noi)
  • ghiftuim
(să)
  • ghiftuim
  • ghiftuiam
  • ghiftuirăm
  • ghiftuiserăm
  • ghiftuisem
a II-a (voi)
  • ghiftuiți
(să)
  • ghiftuiți
  • ghiftuiați
  • ghiftuirăți
  • ghiftuiserăți
  • ghiftuiseți
a III-a (ei, ele)
  • ghiftuiesc
(să)
  • ghiftuiască
  • ghiftuiau
  • ghiftui
  • ghiftuiseră
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • biftui
  • biftuire
  • biftuit
  • biftuitu‑
  • biftuind
  • biftuindu‑
singular plural
  • biftuiește
  • biftuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • biftuiesc
(să)
  • biftuiesc
  • biftuiam
  • biftuii
  • biftuisem
a II-a (tu)
  • biftuiești
(să)
  • biftuiești
  • biftuiai
  • biftuiși
  • biftuiseși
a III-a (el, ea)
  • biftuiește
(să)
  • biftuiască
  • biftuia
  • biftui
  • biftuise
plural I (noi)
  • biftuim
(să)
  • biftuim
  • biftuiam
  • biftuirăm
  • biftuiserăm
  • biftuisem
a II-a (voi)
  • biftuiți
(să)
  • biftuiți
  • biftuiați
  • biftuirăți
  • biftuiserăți
  • biftuiseți
a III-a (ei, ele)
  • biftuiesc
(să)
  • biftuiască
  • biftuiau
  • biftui
  • biftuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ghiftui, ghiftuiescverb

  • 1. familiar A da să mănânce sau a mânca extrem de mult, excesiv; a (se) îndopa, a (se) îmbuiba. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote După ce-i ghiftui cu mîncare bună... le puse așternuturi nouă să se hodinească. ȘEZ. IX 66. DLRLC
    • format_quote figurat Pulsul ei nu dă mai mult de 30 de bătăi pe minut... – L-ai pipăit?... – Pipăit cu toată știința medicală cu care m-am ghiftuit în curs de 40 de ani. ALECSANDRI, T. 1200. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.