ghindură sf [At: FILIPESCU, ap. TDRG / Pl: ~ri / E: lat glandula] (Pop) Ganglion.

GHINDURĂ, ghinduri, s. f. (Popular, mai ales la pl.) Ganglion; glandă.

GHINDURĂ ~i f. pop. Umflătură mică. /<lat. glandula

ghindură f. glandă, în special murele gâtului. [Lat. GLANDULA].

ghíndură f., pl. ĭ (lat. glándula, dim. d. glans, glandis, ghindă; it. ghiándola). Glandă, glandulă. Pl. Amigdale.

ghindură (pop.) s. f., g.-d. art. ghindurii; pl. ghinduri

ghindură (pop.) s. f., g.-d. art. ghindurii; pl. ghinduri

ghindură s. f., g.-d. art. ghindurii; pl. ghinduri

ghindură (ghinduri), s. f. – Ganglion, umflătură. – Mr., megl. gl’indură. Lat. glandŭla (Pușcariu 715; Candrea-Dens., 742; REW 3777; DAR), cf. alb. gjëndërë (Pușcariu, Lr., 266). – Der. ghinduros, adj. (umflat, cu ganglioni), pe care Pușcariu 717 și Candrea-Dens., 743 îl derivă direct din lat. glandŭlŏsus. – Din rom. provine sb. glindura (Candrea, Elementele, 408).

GHINDURĂ s. v. amigdală, ganglion, glandulă.

ghindură s. v. AMIGDALĂ. GANGLION. GLANDULĂ.

ghíndură, ghinduri, s.f. Nod, umflătură. – Lat. glandula „ghindă, amigdale” (DEX, MDA). ■ Cuv. rom. > srb. glindura (Candrea, după DER).

ghindură, ghinduri, s.n. – Nod, umflătură. – Lat. glandula „ghindă, amigdale” (Pușcariu, CDDE, DA, cf. DER; DEX, MDA). Cuv. rom. > srb. glindura (Candrea, cf. DER).

ghindură, -i, s.n. – Nod. – Lat. glandura (Felecan 2011).