opțiuni
  • info

14 definiții pentru ghinion

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GHINION, ghinioane, s. n. Întâmplare, conjunctură nefavorabilă pentru cineva; nenoroc, neșansă. [Pr.: -ni-on] – Din fr. guignon.

GHINION, ghinioane, s. n. Întâmplare, conjunctură nefavorabilă pentru cineva; nenoroc, neșansă. [Pr.: -ni-on] – Din fr. guignon.

ghinion sn [At: ALECSANDRI, ap. CADE / Pl: ~oane / E: fr guignon] 1 Lipsă de noroc. 2 (Pex) Conjunctură nefavorabilă.

GHINION, ghinioane, s. n. Întîmplare, conjunctură nefavorabilă; nenoroc, neșansă. Nu se pavează... – Ba da. Poate... la anul. – Ghinionul meu! Am venit cu un an prea devreme. SEBASTIAN, T. 258. – Pronunțat: -ni-on.

GHINION s.n. Nenoroc, neșansă. [Pron. -ni-on, pl. -oane, -onuri. / < fr. guignon].

GHINION s. n. întâmplare, conjunctură nefavorabilă; nenoroc, neșansă; ghină. (< fr. guignon)

GHINION ~oane n. Întâmplare sau concurs de împrejurări nefavorabile; lipsă de noroc; nenoroc; nonșansă; neșansă. /<fr. guignon

*ghinión n., pl. oane (fr. guignon. Pin urmare, în limba rom., în ale căreĭ dialecte există gn francez, nu se poate zice de cît ghiñon, ca coñac, cañotă). Barb. Fam. Nenoroc (la joc ș. a.).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

ghinion (desp. -ni-on) s. n., pl. ghinioane

ghinion (-ni-on) s. n., pl. ghinioane

ghinion s. n. (sil. -ni-on), pl. ghinioane

ghinion, -oane.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

GHINION s. nenoroc, neșansă, (înv.) ursuzlâc. (A avut ~.)

GHINION s. nenoroc, neșansă, (înv.) ursuzlîc. (A avut ~.)

Ghinion ≠ noroc, șansă

Intrare: ghinion
ghinion1 (pl. -e) substantiv neutru
  • silabație: ghi-ni-on info
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ghinion
  • ghinionul
  • ghinionu‑
plural
  • ghinioane
  • ghinioanele
genitiv-dativ singular
  • ghinion
  • ghinionului
plural
  • ghinioane
  • ghinioanelor
vocativ singular —
plural —
ghinion2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DN
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ghinion
  • ghinionul
  • ghinionu‑
plural
  • ghinionuri
  • ghinionurile
genitiv-dativ singular
  • ghinion
  • ghinionului
plural
  • ghinionuri
  • ghinionurilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ghinion, ghinioanesubstantiv neutru

  • 1. Întâmplare, conjunctură nefavorabilă pentru cineva. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: ghină nenoroc neșansă ursuzlâc antonime: noroc șansă
    • format_quote Nu se pavează... – Ba da. Poate... la anul. – Ghinionul meu! Am venit cu un an prea devreme. SEBASTIAN, T. 258. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.