GHIZDEA, ghizdele, s. f. (Pop.) Diminutiv al lui ghizd. – Ghizd + suf. -ea.

ghizdea sf [At: CREANGĂ, P. 204 / V: ~lă / Pl: ~ele / E: ghizd + -ea] 1-2 (Șhp; lpl) Ghizd (mic).

GHIZDEA, ghizdele, s. f. Diminutiv al lui ghizd. – Ghizd + suf. -ea.

ghizdeală sf vz ghizdea

GHIZDELE s. f. pl. Ghizduri. Fîntîna era veche după cît arătau ghizdelele și furca de stejar. SADOVEANU, Z. C. 28. S-au plecat peste ghizdele și au început a se uita în fundul fîntînii. SBIERA, P. 278. Mai merg ei oleacă înainte, pînă ce ajung într-o poiană, și numai iată ce dau de o fîntînă cu ghizdelele de stejar și cu un capac deschis în lături. CREANGĂ, P. 204.

ghizd n., pl. urĭ (vsl. gyzdŭ, podoabă). Vest. Țambre, scîndurile cu care se căptușește un puț ca să nu se surpe. – În est ghizdéle.

ghizdea (pop.) s. f., art. ghizdeaua, g.-d. art. ghizdelei; pl. ghizdele

ghizdea (pop.) s. f., art. ghizdeaua, g.-d. art. ghizdelei; pl. ghizdele, art. ghizdelele

ghizdea s. f., art. ghizdeaua, g.-d. art. ghizdelei; pl. ghizdele

ghizd s. n., pl. ghizduri