ginandru, ~ă a [At: DN³ / Pl: ~ri, ~re / E: fr gynandre] (D. flori) Care prezintă ginandrie.

GINANDRU, -Ă adj. (Despre flori) Care prezintă ginandrie. [< fr. gynandre].

GIN-, v. GINO-. □ ~andrie (v. -andrie), s. f., 1. Aspect sub care se prezintă la unele flori androceul și gineceul, datorită concreșterii staminelor cu pistilul. 2. Prezență, la femei, a caracterelor secundare masculine; ~androfor (v. andro-, v. -for), s. m., prelungire a axului floral pe care sînt dispuse atît staminele, cît și carpelele; ~andromonoecie (v. andro-, v. mon/o-, v. -oecie), s. f., poligamie monoică cu flori mascule, femele și hermafrodite pe același individ; ~andromorf (v. andro-, v. -morf), adj., referitor la un individ anormal, dintr-o specie dioică, la care unele părți ale corpului sînt tipic femele, iar altele, sînt tipic mascule; ~androspor (v. andro-, v. -spor), s. m., spor masculin format în vecinătatea oogonului; ~andru (v. -andru), adj., (despre o floare) la care staminele sînt concrescute cu pistilul; ~anter (v. -anter), adj., cu staminele transformate în pistil; ~autozom (v. auto-, v. -zom), s. m., autozom care poartă gene feminizante, consecutiv unei translocații; ~oecie (v. -oecie), s. f., prezența numai de flori femele pe aceeași plantă.