glorios, ~oasă a [At: BĂLCESCU, M. V. 7/21 / P: ~ri-os / Pl: ~oși, ~oase / E: fr glorieux, lat gloriosus] 1 Care e plin de glorie (2). 2 Care aduce glorie (2). 3 (D. oameni) Slăvit. 4 (Fig) Plin de strălucire.

GLORIOS, -OASĂ, glorioși, -oase, adj. Plin de glorie; preamărit, slăvit. Oraș glorios. ▭ O, rîu de timpuri mîndre! Danubiu maiestuos! Tu ne rechemi cu fală trecutul glorios. BOLINTINEANU, O. 121. ◊ Fig. O nouă zi începea, glorioasă, cîntînd parcă din mii de trîmbițe. BOGZA, C. O. 32.

GLORIOS, -OASĂ adj. Încărcat de glorie; slăvit. [Pron. -ri-os. / cf. lat. gloriosus, fr. glorieux].

GLORIOS, -OASĂ adj. încărcat de glorie; slăvit. (< fr. glorieux, lat. gloriosus)

GLORIOS ~oasă (~oși, ~oase) Care vădește glorie; cu glorie. Activitate ~oasă. [Sil. -ri-os] /<fr. glorieux, lat. gloriosus

glorios a. 1. care și-a câștigat multă glorie; 2. plin de vanitate: glorios de nașterea sa.

*gloriós, -oásă adj. (lat. gloriosus). Plin de glorie: general glorios. Care aduce glorie: victorie glorioasă. Vanitos, fălos, fudul: glorios de strămoșiĭ luĭ. Adv. Cu glorie: a muri glorios.

glorios (desp. -ri-os) adj. m., pl. glorioși; f. glorioasă, pl. glorioase

glorios (-ri-os) adj. m., pl. glorioși; f. glorioasă, pl. glorioase

glorios adj. m. (sil. -ri-os), pl. glorioși; f. sg. glorioasă, pl. glorioase

GLORIOS adj. 1. v. vitejesc. 2. mărit, (înv. și pop.) slăvit. (~ul domn al Moldovei.) 3. v. falnic.

GLORIOS adj. 1. eroic, strălucit, vitejesc, (pop.) voinicesc. (O faptă ~ de arme.) 2. mărit, (înv. și pop.) slăvit. (~ domn al Moldovei.) 3. falnic, strălucit, (înv.) fălos. (Un viitor ~.)