glucoză sf [At: LEG. EC. PL. 28 / Pl: ~ze / E: fr glucose] Monozaharid, de culoare albă, care se găsește în miere, în fructe, în plante, în organism sau se prepară pe cale industrială, având numeroase utilizări în industrie și farmacie.

GLUCOZĂ, glucoze, s. f. Substanța organică cea mai răspîndită din natură, fiind materia de bază a celulozei și a amidonului și care, în stare pură, este cristalină, dulce, solubilă în apă; se întrebuințează în medicină, în industria alimentară, în industria chimică etc.

GLUCOZĂ, glucoze, s. f. Substanță zaharoasă cristalizată, care se găsește în miere și în fructe sau se prepară pe cale industrială, avînd numeroase folosiri în industrie. – Fr. glucose (< gr.).

GLUCOZĂ s.f. Substanță organică dulce, albă și cristalizată, care se găsește în struguri, în amidonul din cartofi etc. [< fr. glucose, cf. gr. glykys – dulce].

glucoză s. f. Monozaharidă de culoare albă, cristalizată, dulce, care se găsește în miere, în fructe, în compoziția glucidelor. (< fr. glucose)

GLUCOZĂ f. Substanță de culoare albă, cristalizată, cu gust dulce, care se găsește, mai ales, în miere și fructe sau se prepară pe cale industrială, având diverse întrebuințări în industrie și în medicină. /<fr. glucose

glucoză f. zahăr din struguri, din feculă.

*glucóză, V. glicoză.

*glicóză și glucóză f., pl. e (d. vgr. glykýs, dulce). Chim. O substanță sólidă incoloră de 2 orĭ ½ maĭ puțin dulce de cît zahăru. Se moaĭe la 60° și se topește la 86°. E o aldeidă-alcool și se găsește în fructele dulcĭ.

glucoză s. f., g.-d. art. glucozei

glucoză s. f., g.-d. art. glucozei

glucoză s. f., g.-d. art. glucozei

glucoză.

GLUCÓZĂ (< fr. {i}; {s} gr. glykys „dulce”) s. f. 1. Monozaharidă de culoare albă, cristalizată, solubilă în apă, cu gust dulce prezentă în miere, fructe dulci, în sânge. Este sintetizată de plantele verzi în cursul asimilației clorofiliene; au un rol fundamental în metabolismul ființelor vii. Se întrebuințează în industria alimentară, în medicină, în industria chimică etc. 2. Produs industrial de hidroliză acidă sau enzimatică a unor suspensii de amidon.

GLUCOZĂ s. 1. (CHIM.) zahăr de struguri. 2. (FARM.) dextroză.

GLUCOZĂ s. (CHIM.) zahăr de struguri.