15 definiții pentru goană

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GOÁNĂ, goane, s. f. 1. Deplasare cu pași mari și repezi; urmărire în fugă. ◊ Loc. vb. A pune (pe cineva) pe goană sau a lua (pe cineva) la goană = a goni; a fugări. ♦ Viteză mare cu care se deplasează un vehicul; grabă mare cu care se deplasează o ființă. 2. Vânătoare (cu gonaci și câini); haită. 3. (Rar) Prigoană, persecuție. 4. (Pop.) Împerechere a vacii cu taurul. – Din goni (derivat regresiv).

GOÁNĂ, goane, s. f. 1. Deplasare cu pași mari și repezi; urmărire în fugă. ◊ Loc. vb. A pune (pe cineva) pe goană sau a lua (pe cineva) la goană = a goni; a fugări. ♦ Viteză mare cu care se deplasează un vehicul; grabă mare cu care se deplasează o ființă. 2. Vânătoare (cu gonaci și câini); haită. 3. (Rar) Prigoană, persecuție. 4. (Pop.) Împerechere a vacii cu taurul. – Din goni (derivat regresiv).

goa sf [At: URECHE, ap. LET. I, 191/2 / Pl: (rar) ~ne / E: drr goni] 1 Deplasare cu pași mari și repezi. 2 Urmărire în fugă. 3 (Îe) A pune (pe cineva) pe ~ sau a lua (pe cineva) la ~ A fugări pe cineva. 4 (Îe) A nu slăbi (pe cineva) din ~ A urmări continuu pe cineva. 5 Viteză mare cu care se deplasează un vehicul. 6 Grabă mare cu care se deplasează o ființă. 7 Vânătoare (cu gonaci și câini). 8 (Îvr) Persecuție. 9 (Pop) Împreunare a vacii cu taurul. 10 (Înv; la jocul de cărți) Ghinion. 11 (Îe) A se lua la ~ (cu cineva) A se întrece. 12 Fugă a calului. 13 (Îlav) În ~ În galop. 14 (Îlav) Din ~ Din fuga calului. 15 (Îal) Din alergare.

GOÁNĂ, goane, s. f. 1. Fugă mare. Cînd ajunseră unul lîngă celălalt, goana se opri. PREDA, Î. 43. În goana roibului un sol, Cu frîu-n dinți și-n capul gol, Răsare, crește-n zări venind, Și zările de-abia-l cuprind. COȘBUC, P. I 145. Pe un drum luciu ca oglinda, Ionică, înhămat la săniuță, mă duce-n goană. VLAHUȚĂ, O. A. II 87. [Calul e] cu ochii iuți ca fulgerul, La goană ca vulturul, De-ți înalță sufletul! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 291. ◊ Fig. În goana după profituri maxime, capitaliștii au exploatat crunt clasa muncitoare și țărănimea muncitoare, au ruinat și pauperizat majoritatea populației țării. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 7, 75. ◊ Expr. A o lua la goană = a o lua la fugă. O luă la goană pe chei, cu scrisoarea în mînă, cu capul gol, amețit, beat de emoție. BART, E. 23. A pune (pe cineva) pe goană sau a lua (pe cineva) la (rar în) goană = a pune (pe cineva) pe fugă, a lua (pe cineva) la fugă (v. fugă), a fugări, a goni, a alunga. Ne luam la goană prin șanțuri. SADOVEANU, O. VII 274. Făt-Frumos, deaca văzu că vrăjmașii sînt mai puternici, se repezi din munte și-i puse pe goană. ISPIRESCU, L. 156. Omul... l-a luat la goană [pe lup] cu o furcă de fier. La TDRG. Gonacii cu cai ușori... se întrebuințau spre... a lua în goană pe vrăjmași. BĂLCESCU, O. I 25. ♦ Urmărire, fugărire. Zmeoaica se făcu luntre și punte și trecu. Dete prin foc și prin apă, și după dînșii! tot după dînșii și din goană nu-i slăbea! ISPIRESCU, L. 194. ◊ Fig. De cum am ajuns acasă, goană și prigoană pe capul mieu din partea boieriului. CREANGĂ, A. 158. 2. Vînătoare cu gonaci; p. ext. vînătoare. La goană mare, crezi d-ta că puțini lupi dau cinstea pe rușine? CREANGĂ, P. 121. Haidem, prieteni! Să alergăm La astă goană de urși și cerbi. NEGRUZZI, S. II 96. ◊ Scule de goană = instrumente speciale de care se folosesc pescarii pentru a scoate peștele din ascunziș. Te-am învățat să folosești sculele de goană și cele de zătoane după timp. DAVIDOGLU, O. 25.3. (Învechit, rar; la jocul de cărți) Ghinion, nenoroc. Nimic nu dă o expresie mai proastă figurii omenești decît o goană continuă la cărți. VLAHUȚĂ, O. A. III 170.

GOÁNĂ ~e f. 1) Deplasare cu viteză mare; mers iute. * A o lua la ~ a începe să fugă; a o rupe la fugă. A pune pe ~ (pe cineva) a alunga, a fugări pe cineva. 2) Plecare grabnică (și uneori pe furiș) dintr-un loc; fugă. 3) Urmărire insistentă și fără motiv, care cauzează neplăceri; prigoană; persecuție. * A nu slăbi din ~ a urmări în permanență. 4) Vânătoare cu gonaci. 5) pop. Împerechere a vacii cu taurul. /Din a goni

goană f. 1. galopul calului; 2. alungare grabnică: în goana vânatului; fig. goana de Tătari AL.; 3. alergare repede: într’o goană nebună; 4. expulzare: goana vagabonzilor. [Abstras din gonì].

goánă (oa dift.) f., pl. e (vsl. *gonŭ, [ca prigoană d. progonŭ] saŭ d. gonesc). Fugărire, urmărire. A lua la goană, a alunga, a hăĭtui. Alergătură, fugă: a trage o goană. Goana mare, galop. Vînătoare cu hăĭtașĭ (hurc). Prigonire, persecuțiune. Goană și prigoană, mare persecuțiune. Nenoroc la un joc de noroc. Împărecherea animalelor bovine.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

goa s. f., g.-d. art. goanei; pl. goane

goa s. f., g.-d. art. goanei; pl. goane

goánă s. f., g.-d. art. goánei; pl. goáne

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

GOÁNĂ s. 1. v. fugă. 2. fugă, viteză, (fig.) zbor. (Mergi la el în ~ și adu-l aici.) 3. v. alergătură. 4. v. hăituire. 5. haită. (O ~ organizată la vânat.) 6. v. montă.

GOA s. 1. alergare, alergătură, fugă, (Bucov.) scopcă, (înv.) repeziș, repezitură. (A ținut-o tot într-o ~.) 2. fugă, viteză, zbor. (Mergi la el în ~ și adu-l aici.) 3. alergare, alergătură, fugă, umblătură, umblet, (reg.) ștrapaț, (Ban.) prepurtare, (prin Transilv.) ștrapă. (După ceasuri de ~.) 4. bătaie, gonire, hăituială, hăituire, scornire, stîrnire, (pop.) zgornire. (~ vînatului.) 5. haită. (O ~ organizată la vînat.) 6. gonire, împreunare, montă, (reg.) montare, sărit. (~ la vite.)

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

NATURAM EXPELLES FURCA, TAMEN USQUE RECURRET (lat.) alungi natura cu furca, dar ea se va întoarce în goană mereu – Horațiu, „Epistulae”, I, 10, 24. Zadarnic încerci să îngrădești firea, ea își impune legile.

Chassez le naturel, il revient au galop (fr. „Alungați naturalul, el se întoarce în goană”) – vezi: Naturam expelles furca… LIT.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a fi pe goană expr. (intl.) a-și părăsi domiciuliul pentru a se sustrage organelor de urmărire penală.

a fi pus pe goană expr. (intl.) a fi urmărit de poliție.

Intrare: goană
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • goa
  • goana
plural
  • goane
  • goanele
genitiv-dativ singular
  • goane
  • goanei
plural
  • goane
  • goanelor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

goa, goanesubstantiv feminin

  • 1. Deplasare cu pași mari și repezi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: fugă
    • format_quote Cînd ajunseră unul lîngă celălalt, goana se opri. PREDA, Î. 43. DLRLC
    • format_quote În goana roibului un sol, Cu frîu-n dinți și-n capul gol, Răsare, crește-n zări venind, Și zările de-abia-l cuprind. COȘBUC, P. I 145. DLRLC
    • format_quote Pe un drum luciu ca oglinda, Ionică, înhămat la săniuță, mă duce-n goană. VLAHUȚĂ, O. A. II 87. DLRLC
    • format_quote [Calul e] cu ochii iuți ca fulgerul, La goană ca vulturul, De-ți înalță sufletul! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 291. DLRLC
    • format_quote figurat În goana după profituri maxime, capitaliștii au exploatat crunt clasa muncitoare și țărănimea muncitoare, au ruinat și pauperizat majoritatea populației țării. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 7, 75. DLRLC
    • 1.1. Urmărire în fugă. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Zmeoaica se făcu luntre și punte și trecu. Dete prin foc și prin apă, și după dînșii! tot după dînșii și din goană nu-i slăbea! ISPIRESCU, L. 194. DLRLC
    • 1.2. Viteză mare cu care se deplasează un vehicul; grabă mare cu care se deplasează o ființă. DEX '09 DEX '98
    • chat_bubble A o lua la goană = a o lua la fugă. DLRLC
      • format_quote O luă la goană pe chei, cu scrisoarea în mînă, cu capul gol, amețit, beat de emoție. BART, E. 23. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune verbală A pune (pe cineva) pe goană sau a lua (pe cineva) la goană = alunga, fugări, goni. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Ne luam la goană prin șanțuri. SADOVEANU, O. VII 274. DLRLC
      • format_quote Făt-Frumos, deaca văzu că vrăjmașii sînt mai puternici, se repezi din munte și-i puse pe goană. ISPIRESCU, L. 156. DLRLC
      • format_quote Omul... l-a luat la goană [pe lup] cu o furcă de fier. La TDRG. DLRLC
      • format_quote Gonacii cu cai ușori... se întrebuințau spre... a lua în goană pe vrăjmași. BĂLCESCU, O. I 25. DLRLC
  • 2. Vânătoare (cu gonaci și câini). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote La goană mare, crezi d-ta că puțini lupi dau cinstea pe rușine? CREANGĂ, P. 121. DLRLC
    • format_quote Haidem, prieteni! Să alergăm La astă goană de urși și cerbi. NEGRUZZI, S. II 96. DLRLC
    • 2.1. Scule de goană = instrumente speciale de care se folosesc pescarii pentru a scoate peștele din ascunziș. DLRLC
      • format_quote Te-am învățat să folosești sculele de goană și cele de zătoane după timp. DAVIDOGLU, O. 25. DLRLC
  • 3. rar Persecuție, prigoană. DEX '09 DEX '98
    • format_quote figurat De cum am ajuns acasă, goană și prigoană pe capul mieu din partea boieriului. CREANGĂ, A. 158. DLRLC
  • 4. popular Împerechere a vacii cu taurul. DEX '09 DEX '98
  • 5. învechit rar La jocul de cărți: ghinion, nenoroc. DLRLC
    • format_quote Nimic nu dă o expresie mai proastă figurii omenești decît o goană continuă la cărți. VLAHUȚĂ, O. A. III 170. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.