GOGONAT, -Ă, gogonați, -te, adj. 1. (Despre obiecte, părți de obiecte etc.) Care are o formă (relativ) sferică, umflată; gogoneț. 2. Fig. (Mai ales despre minciuni, gafe) Mare, exagerat. – Gogon (reg. „mic obiect sferic”) + suf. -at.

gogonat, ~ă a [At: NEGRUZZI, S. I, 230 / Pl: ~ați, ~e / E: gogon + -at] (Fam) 1 (D. obiecte) Cu formă (relativ) sferică. 2 (Fig; d. noțiuni abstracte) Exagerat Cf gogoneț.

GOGONAT, -Ă, gogonați, -te, adj. 1. (Despre obiecte, părți de obiecte etc.) Care are o formă (relativ) sferică, umflată; gogoneț. 2. Fig. (Mai ales despre minciuni, gafe) Mare, exagerat. – Gogon (reg. „mic obiect sferic” – et. nec.) + suf. -at.

GOGONAT, -Ă, gogonați, -te, adj. Umflat și rotund, în formă de glob. Nasul lui mic, gogonat la vîrf și roșu-albastru, ca gogoșile celui mai iute ardei, te punea pe gînduri. GALACTION, O. I 207. ♦ Fig. (Mai ales despre minciuni, prostii) Mare, exagerat, încornorat. Iliescu e un prost cînd crede că, spunînd minciuni gogonate, zdruncină moralul taberei dușmane. PAS, Z. II 228. He! he!... gogonată o mai spuseși, jupîne. ALECSANDRI, T. I 388.

GOGONAT ~tă (~ți, ~te) 1) Care are formă sferică (ca gogoașă). 2) fig. (despre minciuni) Care întrece orice măsură; exagerat. /Din înv. gogon + suf. ~at

gogonat a. 1. umflat, rotunjit; 2. fig. exagerat: o minciună gogonată.

gogonát, -ă adj. (d. gogon). Sferic, unflat, rătunzit: cap gogonat. Fig. Mincĭună gogonată, mincĭună colosală, cu coadă (încroșnată). V. gombastic.

gogonat adj. m., pl. gogonați; f. gogonată, pl. gogonate

gogonat adj. m., pl. gogonați; f. gogonată, pl. gogonate

gogonat adj. m., pl. gogonați; f. sg. gogonată, pl. gogonate

GOGONAT adj. (reg.) bobonat, dodoleț. (De formă ~.)

GOGONAT adj. (reg.) bobonat, dodoleț. (De formă ~.)

gogonat, -ă, adj. – Umflat, rotund, mare. – Din gogon „mic obiect sferic” + suf. -at (Scriban, DEX, MDA).

minciună gogonată / sfruntată expr. minciună care prin proporții frizează obrăznicia, nerușinarea.