GOL², GOALĂ, (I) goi, goale, adj., (II) goluri, s. n. I. Adj. 1. (Despre oameni) Care nu are pe corp (sau pe o parte a corpului) niciun fel de îmbrăcăminte. ◊ Expr. (A fi) cu coatele goale = a) (a fi) cu haina ruptă în coate; b) (a fi îmbrăcat) sărăcăcios; (a fi) sărac. Adevărul gol (-goluț) = adevăr spus direct, fără menajamente; adevăr evident, de necontestat. Minciună goală = minciună evidentă. ♦ Care are haine puține, care este sărăcăcios (sau prea ușor) îmbrăcat; p. ext. sărac. ◊ Expr. A lăsa (pe cineva) gol = a jefui (pe cineva) de tot ce are. ♦ (Despre păsări sau alte animale) Golaș (1). ♦ (Despre copaci, crengi) Care este lipsit de frunze. ♦ (Despre pereți) Care nu are agățat sau lipit nimic pe el. 2. (Despre suprafețe, terenuri, regiuni) Care nu este acoperit cu vegetație, cu case etc. sau care este fără ființe, pustiu. ♦ Care nu are acoperiș sau nu este acoperit. ◊ Expr. Sub cerul gol = a) fără adăpost; b) afară, în aer liber. Pe pământul gol sau pe scândura goală = fără așternut, direct pe pământ sau pe scândurile patului. 3. (Despre alimente) Care nu este asociat, combinat cu nimic altceva; simplu. Pâine goală. 4. (Despre recipiente, spații închise etc.) Care nu conține nimic în interior; deșert. ◊ (Substantivat) Sună a gol. ◊ Expr. Cu mâna goală = a) fără niciun dar, fără niciun ban; b) care nu are (sau neavând) nicio armă asupra sa. Pe inima goală sau pe stomacul gol = fără să fi mâncat ceva înainte; pe nemâncate. ♦ (Despre corpuri) Care are o cavitate în interior. 5. Fig. Care este fără temei, fără fond; neîntemeiat. II. S. n. Spațiu liber, cavitate (în interiorul unui corp); vid. ◊ Gol de aer = zonă din atmosferă unde o aeronavă întâlnește un curent de aer descendent. Gol de producție = stagnare temporară a producției. ◊ Loc. adv. În gol = a) în abis sau prin aer (îndreptându-se cu viteza în jos); b) cu privirea fixă, fără țintă; c) fără folos, zadarnic. ◊ Expr. A umple un gol = a completa o lipsă, a satisface o nevoie reală. A simți un gol la (sau în) stomac = a avea o senzație neplăcută de la stomac din cauza foamei. A (se) da de gol = a (se) trăda, a (se) demasca. (În supersțiții) A(-i) ieși (cuiva) cu gol(ul) = a ieși înaintea cuiva cu un vas gol (prevestindu-i prin aceasta un insucces). ♦ Loc lipsit de vegetație, de așezări. – Din sl. golŭ.

gol¹, ~oală [At: COD. VOR. 119/13 / Pl: goi, goale^[1] și (înv) goli a, ~uri sn / E: vsl голъ^[2]] 1 a (D. oameni) Fără îmbrăcăminte sau încălțăminte Si: dezbrăcat, desculț, nud. 2 a (Fig) Lipsit de. 3 a (Fig) Sărăcăcios. 4-5 a (Îljv) Cu (sau în) pielea goală Dezbrăcat. 6 a (Îe) (A fi) cu coatele goale Cu haina ruptă în coate. 7 a (Pex; îae) Îmbrăcat sărăcăcios. 8 sm (Pfm; îc) Un coate-goale Persoană săracă. 9 a (Îe) Cu capul ~ Cu capul descoperit. 10-11 a (Îljv) Cu (sau în) picioarele goale Desculț. 12 a(Reg; îe) Trup (sau corp) ~ Parte a fotei fără ornament. 13 a (Pfm; îs) ~ nap (sau cocean, sau pușcă, sau pistol, sau ca degetul, sau ca șarpele) Complet dezbrăcat. 14 a (D. suprafețe, terenuri, regiuni) Care nu este acoperit cu vegetație, cu case etc. Si: pustiu. 15 a(Îe) Sub cerul ~ Fără adăpost. 16 a (Îae) Afară. 17 a (Înv; îe) A dormi pe pământul ~ (sau pe scândura goală) A dormi fără așternut, direct pe pământ sau pe scândurile patului. 18 a (Înv; d. sabie) Scoasă din teacă. 19 a (D. alimente, lichide) Care nu este combinat cu nimic altceva Si: simplu. 20 a (Fam; îe) Minciună goală Minciună evidentă. 21-22 a (Fam; îe) A (se) da de ~ A (se) trăda. 23 a (D. recipiente, spații închise etc.) Care nu conține nimic. 24 a (Fam; îe) Cu mâna goală Fără nici un dar (sau ban). 25 a (Îae) Care nu are nici o armă asupra sa. 26 a (Fam; îe) Pe burta (sau, pop inima) goală ori pe stomacul ~ Pe nemâncate. 27 a (Fig) Care este fără temei, fără fond. 28 a (Îe) Adevărul ~(-goluț) Adevăr spus direct, fără menajamente. 29 a (Îae) Adevăr evident. 30 a (Pfm; îe) A lăsa (pe cineva sau ceva) ~ A jefui (pe cineva sau ceva) de tot ce are. 31 a (D. copaci, crengi) Care este lipsit de frunze Si: golaș (4). 32 a (D. pereți) Care nu este acoperit cu nimic. 33 a (D. corpuri) Care are o cavitate în interior. 34 av (Înv) La fel (cu). 35 sn Spațiu liber Si: gaură, vid. 36 sn (Îlav) În ~ Fără folos Si: zadarnic. 37 sn (Teh; îoc în sarcină; îalv) Fără a produce. 38 sn (Îalv) În abis. 39 sn (îalv) Cu privirea fixă, fără țintă. 40 sn (Înv; îe) A ieși la ~ A ieși în câmp liber. 41 sn (înv; îe) A prinde cu ~ul A prinde cu minciuna. 42 sn (Pop; îe) A merge cu ~ul sau a(-i) ieși cu ~ul A ieși înaintea cuiva cu un vas fără conținut predispunându-l la ghinioane. 43 sn (Îe) A umple un ~ A completa o lipsă. 44 sn (Pex; îae) A satisface o nevoie reală. 45 sn (Sil) Poiană. 46 sn (Con; îs) ~ul ferestrei (sau al ușii) Spațiu care se lasă într-un perete și în care se așază o fereastră (sau o ușă). 47 sn (Îs) ~ de aer Zonă din atmosferă unde o aeronavă întâlnește un curent de aer descendent. 48 sn (Îs) ~ de producție Stagnare temporară a producției. 49 sn (Îs) ~ de trezorerie Lipsă de fonduri pentru acoperirea plăților curente, intervenită în activitatea unei întreprinderi. 50 sn (Îe) A simți un ~ la (sau în) stomac A avea o senzație neplăcută la stomac din cauza foamei sau a fricii. corectat(ă)

GOL², GOALĂ, (I) goi, goale, adj., (II) goluri, s. n. I. Adj. 1. (Despre oameni) Care nu are pe corp (sau pe o parte a corpului) nici un fel de îmbrăcăminte. V. dezbrăcat, nud, desculț. ◊ Expr. (A fi) cu coatele goale = a) (a fi) cu haina ruptă în coate; b) (a fi îmbrăcat) sărăcăcios; (a fi) sărac. Adevărul gol (-goluț) = adevăr spus direct, fără menajamente; adevăr evident, care nu poate fi negat. Minciună goală = minciună evidentă. ♦ Care are haine puține, care este sărăcăcios (sau prea ușor) îmbrăcat; p. ext. sărac. ◊ Expr. A lăsa (pe cineva) gol = a jefui (pe cineva) de tot ce are. ♦ (Despre păsări sau alte animale) Golaș (1). ♦ (Despre copaci, crengi) Care este lipsit de frunze. ♦ (Despre pereți) Care nu are agățat sau lipit nimic pe el. 2. (Despre suprafețe, terenuri, regiuni) Care nu este acoperit cu vegetație, cu case etc. sau care este fără ființe, pustiu. ♦ Care nu are acoperiș sau nu este acoperit. ◊ Expr. Sub cerul gol = a) fără adăpost; b) afară, în aer liber. Pe pământul gol sau pe scândura goală = fără așternut, direct pe pământ sau pe scândurile patului. 3. (Despre alimente) Care nu este asociat, combinat cu nimic altceva; simplu. Pâine goală. 4. (Despre recipiente, spații închise etc.) Care nu conține nimic înăuntru; deșert. ◊ (Substantivat) Sună a gol. ◊ Expr. Cu mâna goală = a) fără nici un dar, fără nici un ban; b) care nu are (sau neavând) nici o armă asupra sa. Pe inima goală sau pe stomacul gol = fără să fi mâncat ceva înainte; pe nemâncate. ♦ (Despre corpuri) Care are o cavitate în interior. 5. Fig. Care este fără temei, fără fond; neîntemeiat. II. S. n. Spațiu liber, cavitate (în interiorul unui corp); vid. ◊ Gol de aer = zonă din atmosferă unde o aeronavă întâlnește un curent de aer descendent. Gol de producție = stagnare temporară a producției. ◊ Loc. adv. În gol = a) în abis sau prin aer (îndreptându-se cu viteză în jos); b) cu privirea fixă, fără țintă; c) fără folos, zadarnic. ◊ Expr. A umple un gol = a completa o lipsă, a satisface o nevoie reală. A simți un gol la (sau în) stomac = a avea o senzație neplăcută de la stomac din cauza foamei. A (se) da de gol = a (se) trăda, a (se) demasca. (În superstiții) A(-i) ieși (cuiva) cu gol(ul) = a ieși înaintea cuiva cu un vas gol (prevestindu-i prin aceasta un insucces). ♦ Loc lipsit de vegetație, de așezări. – Din sl. golŭ.

GOL², goluri, s. n. Spațiu liber; vid. Acest zid [de munți] neregulat și larg stăpînea valea Dîmboviței și de pe el privirea cădea în gol și în prăpastie. GALACTION, O. I 346. În golul înalt de sub picioarele mele, se întindea spre răsărit noianul fără hotar al munților pitici. HOGAȘ, M. N. 165. O floare dacă naște și-ndată dacă moare, Se face în grădină un gol pentru o floare? MACEDONSKI, O. I 48. ◊ Fig. Amîndoi simțeau în sufletul lor un gol chinuitor. BART, E. 182. Deodată mi se făcu gol în cap și nu mai gîndii nimic. VLAHUȚĂ, N. 169. Se-ntinde-n umbra nopții un cîmp nemărginit, Pustiu și trist ca golul ce lasă-n urma lor, În inimi iubitoare, iubiții care mor. ALECSANDRI, P. III 79. ◊ Golul ferestrei sau al ușii = spațiul liber care se lasă în perete pentru a se așeza acolo o fereastră, o ușă. Gol de aer = zonă din atmosferă unde avionul întîlnește curentul descendent. (În economia capitalistă) Gol de producție = stagnare temporară a producției datorită deficiențelor de organizare, lipsei de materii prime etc. ◊ Loc. adv. În gol = a) (pe lîngă verbele «a sări», «a se arunca», «a se prăbuși» etc.) în aer (cînd se străbate o distanță oarecare pînă la pămînt); în prăpastie. (Fig.) Eram singur, în gol, atîrnat ca și cînd îmi căzuse o scară de subt picioare. CAMIL PETRESCU, U. N. 230; b) (adesea pe lîngă verbele «a se uita», «a privi») cu privirea fixă, fără a avea un obiect precis, fără țintă. În zdruncinăturile trăsurii, în scrîșnirile arcurilor ruginite, cu ochii în gol, cu fața plină de un zîmbet de vis, se gîndea la ființele iubite rămase la casa bătrînească. SADOVEANU, O. IV 5. Bologa se pomeni singur, pironit în același loc, cu ochii în gol, uluit de vedenii. REBREANU, P. S. 79; c) fără folos, zadarnic. Pe unde se ducea, tot în gol îmbla. CREANGĂ, P. 144. ◊ Expr. A umple un gol = a completa o lipsă. (Fig.) M-am apropiat de dulapurile de cărți, căutînd ceva care să-mi umple golul acelui ceas. SADOVEANU, E. 5. A simți un gol la stomac = a simți foame. A (se) da de gol = a (se) da pe față, a (se) trăda. Se temea că mai curînd ori mai tîrziu se va da de gol și nu numai va strica toată treaba, dar își va băga totodată și capul în primejdie. SLAVICI, O. I 186. Ochii și sprincenile Fac toate pricinile... Și cu foc și cu pîrjol Pe amor îl dau de gol. ALECSANDRI, T. I 126. (În superstiții) A(-i) ieși (cuiva) cu gol(ul) = a ieși înaintea cuiva cu un vas gol, prevestind un insucces sau ghinion. ♦ Loc lipsit de vegetație, mai ales de copaci. Vechi pustnic, rămas singur din timpul său afară, Ca pe un gol de munte o stîncă solitară. ALECSANDRI, P. III 281.

GOL² ~uri n. 1) Spațiu liber; vid. * În ~ în aer; nesusținut. ~ de aer zonă din atmosferă care conține curenți de aer descendenți ce influențează zborul avioanelor. A privi (sau a se uita) în ~ a avea privirea absentă; a privi fără de țintă. A simți un ~ la stomac a simți foame. 2) Loc lipsit de vegetație și de populație. 3) Lipsă a unor elemente necesare (pentru integritatea unui lucru); lacună. Texte cu multe ~uri. ◊ A umple un ~ a completa o lipsă. A (se) da de ~ a (se) demasca. /<sl. golu

gol a. 1. neîmbrăcat, despoiat: copil gol; a da de gol, a descoperi; 2. descoperit: cu capul gol; 3. neîncălțat: cu picioarele goale; 4. scos din teacă: cu sabia goală; 5. care nu conține nimic, deșert: sticlă goală, cu mâinile goale; fig; vorbe goale; 6. curat, neîmpodobit: adevărul gol; 7. aidoma: e dracu gol. [Slav. GOLŬ]. ║ n. 1. culme goală: ca pe un gol de munte o stâncă solitară AL.; 2. spațiu deșert: a umplea un gol.

NATURA ABHORRET VACUUM (lat.) = Natura are groază de gol.

gol negru sint. s. 1977 (astron.) Gaură neagră v. quasar (din gol + negru, după engl. black hole; BD 1970)

gol² s. n., pl. goluri

gol¹ adj. m., pl. goi; f. goală, pl. goale

gol² s. n., pl. goluri

gol (spațiu liber, punct marcat în sport) s. n., pl. goluri

GOL adj., s. 1. adj. v. dezbrăcat. 2. adj. v. pleșuv. 3. adj. deșert, vid, (înv. și pop.) sec, secat, (înv.) pustiu. (Un vas ~.) 4. adj. golit, secat, secătuit, (astăzi rar) sleit. (O vistierie ~oală.) 5. adj. v. sec. 6. adj. v. nelocuit. 7. adj. v. pustiu. 8. s. v. vid. (Se face un mare ~ în jurul său.) 9. adj. v. neîncărcat. 10. adj. v. neumblat. 11. adj. v. neocupat. 12. adj. v. nescris. 13. s. lacună, lipsă. (Completează ~urile.) 14. s. (FIZ.) gaură, lacună. 15. adj. simplu, (înv. și reg.) sec. (A mâncat pâine ~oală.)

GOL adj., s. 1. adj. despuiat, dezbrăcat, dezgolit, neîmbrăcat, nud, (reg.) pieligos, (Transilv. și Mold.) tîrșit. (Om ~.) 2. adj. golaș, pleșuv, (rar) pleș. (Un vîrf muntos ~.) 3. adj. deșert, vid, (înv. și pop.) sec, secat, (înv.) pustiu. (Un vas ~.) 4. adj. golit, secat, secătuit, (astăzi rar) sleit. (O vistierie ~.) 5. adj. găunos, sec. (Nuci ~.) 6. adj. deșert, nelocuit, nepopulat, pustiu, (înv.) pustiicios. (O așezare ~.) 7. adj. deșert, necultivat, pustiu, sălbatic, vid, (înv. și reg.) săcret, (înv.) pustiicios, pustiit. (Loc, ținut ~.) 8. s. vid. (Se face un mare ~ în jurul său.) 9. adj. neîncărcat, (reg.) sec. (Avea arma ~.) 10. adj. necirculat, neumblat, pustiu. (Drumuri ~.) 11. adj. liber, neocupat, (înv. și pop.) slobod. (În sală a rămas un scaun ~.) 12. adj. alb, nescris. (Rînd ~ pe o foaie scrisă.) 13. s. lacună, lipsă. (Completează ~urile.) 14. adj. simplu, (înv. și reg.) sec. (A mîncat pîine ~.)

GOL DE AER zonă din atmosfera terestră în care o aeronavă întălnește un curent de aer descendent puternic.