19 definiții pentru grad (s.n.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GRAD, grade, s. n. 1. Nume dat mai multor unități de măsură pentru diverse mărimi (variabile), în cadrul unor sisteme sau scări de reper. Grad centezimal. Grad de latitudine.Grad de libertate = indice care arată posibilitățile de mișcare ale (elementelor) unui sistem mecanic. 2. (Mat.) Exponentul sau suma exponenților mărimii literale a unui monom; cel mai mare dintre exponenții monoamelor care alcătuiesc un polinom. ◊ Ecuație de gradul întâi (sau al doilea etc.) = ecuație a cărei necunoscută e la puterea întâi (sau a doua etc.). 3. Fiecare dintre diviziunile în care se împarte un sistem sau o scară de reper, de măsură. 4. Valoare a unei mărimi, considerată în raport cu o valoare de referință. ◊ Grad alcoolic = fiecare dintre procentele de alcool pur din volumul unui lichid alcoolic. 5. Etalon sau criteriu de apreciere a felului cum se realizează un proces tehnic, o însușire a unui material etc. 6. (În sintagma) Grad de comparație v. comparație. 7. (Urmat de determinări) Treaptă, nivel, stadiu (într-un proces, într-o situație etc. dată). ◊ Grad de rudenie = raportul de apropiere între rude. ◊ Loc. adv. În ultimul grad = în stadiul cel mai avansat, cel mai grav. 8. Fiecare dintre treptele sistemului de organizare a unor instituții; fiecare dintre treptele ierarhiei unor funcții; p. ext. loc pe care îl ocupă cineva în ierarhia unor funcții; persoană care ocupă o anumită funcție în această ierarhie. – Din fr. grade, lat. gradus, germ. Grad.

GRAD, grade, s. n. 1. Nume dat mai multor unități de măsură pentru diverse mărimi (variabile), în cadrul unor sisteme sau scări de reper. Grad centezimal. Grad de latitudine.Grad de libertate = indice care arată posibilitățile de mișcare ale (elementelor) unui sistem mecanic. 2. (Mat.) Exponentul sau suma exponenților mărimii literale a unui monom; cel mai mare dintre exponenții monoamelor care alcătuiesc un polinom. ◊ Ecuație de gradul întâi (sau al doilea etc.) = ecuație a cărei necunoscută e la puterea întâi (sau a doua etc.). 3. Fiecare dintre diviziunile în care se împarte un sistem sau o scară de reper, de măsură. 4. Valoare a unei mărimi, considerată în raport cu o valoare de referință. ◊ Grad alcoolic = fiecare dintre procentele de alcool pur din volumul unui lichid alcoolic. 5. Etalon sau criteriu de apreciere a felului cum se realizează un proces tehnic, o însușire a unui material etc. 6. (În sintagma) Grad de comparație v. comparație. 7. (Urmat de determinări) Treaptă, nivel, stadiu (într-un proces, într-o situație etc. dată). ◊ Grad de rudenie = raportul de apropiere între rude. ◊ Loc. adv. În ultimul grad = în stadiul cel mai avansat, cel mai grav. 8. Fiecare dintre treptele sistemului de organizare a unor instituții; fiecare dintre treptele ierarhiei unor funcții; p. ext. loc pe care îl ocupă cineva în ierarhia unor funcții; persoană care ocupă o anumită funcție în această ierarhie. – Din fr. grade, lat. gradus, germ. Grad.

grad sn [At: I. VĂCĂRESCUL, R 43/1 / Pl: ~e, (îvp) ~uri / E: lat gradus] 1 Unitate de măsură pentru diverse mărimi variabile (temperatură, presiune atmosferică etc.) în cadrul unor sisteme sau scări de reper. 2 (Îs) ~ Celsius Unitate de măsură a temperaturii. 3 (Îs) ~ Fahrenheit Unitate de măsurare a temperaturii egală cu a 180-a parte din diferența dintre temperatura de topire a gheții și temperatura de fierbere a apei la temperatura atmosferică. 4 (Pop; ccr) Termometru. 5 (Gmt) Unitate de măsură pentru unghiuri reprezentând a 360-a parte dintr-un întreg. 6 (Înv) Unitate de măsură pentru lungime. 7 (Îs) ~ de libertate Indice care arată posibilitățile de mișcare ale (elementelor) unui sistem mecanic. 8-9 (Mat) Exponent sau suma exponenților mărimii literale a unui monom. 10 (Mat) Cel mai mare dintre exponenții monoamelor care alcătuiesc un polinom. 11 (Îcs) Ecuație de ~ul întâi (al doilea etc.) Ecuație a cărei necunoscută este la puterea întâi (a doua etc.). 12 Fiecare dintre diviziunile în care se împarte un sistem sau o scară de reper, de măsură. 13 Valoare a unei mărimi considerată în raport cu valoarea de referință. 14 (Îs) ~ alcoolic Fiecare dintre procentele de alcool pur din volumul unui lichid alcoolic. 15-16 Etalon sau criteriu de apreciere a felului cum se realizează un proces tehnic, o însușire a unui material etc. 17 (Îs) ~ de comparație Formă pe care o iau adjectivul și unele adverbe pentru a arăta măsura mai mică sau mai mare în care un substantiv sau un verb posedă însușirea sau caracteristica exprimată de acel adjectiv sau adverb. 18 (Urmat de determinări introduse de prepoziția de) Treaptă, nivel sau stadiu într-un proces, situație dată etc. 19 (Îs) ~ de rudenie Raport de apropiere între rude. 20 Intensitate relativă a unei stări afective, morale sau patologice. 21 (Îlav) În ultimul ~ În stadiul cel mai avansat. 22 (Îlav) În stadiul cel mai grav. 23-24 (Îlav) În cel mai mare (sau mic) ~ Cât se poate de mult (sau de puțin). 25-26 (Îal) La maximum sau la minimum. 27 Fiecare din treptele sistemului de organizare a unor instituții. 28 Fiecare din treptele unei ierarhii (mai ales militare). 29 (Pex) Loc pe care îl ocupă cineva în ierarhia unei funcții. 30 Persoană care ocupă o anumită funcție într-o ierarhie. 31-32 (Pop; ccr) Ofițer sau subofițer. 33 (Îs) ~ universitar Titlu (de master, doctor etc.) decernat de o universitate. 34 (Teh) Asperități care rămân pe piese sau subansamble după primele operații. 35 (D. piese sau subansamble; îe) A scoate ~ul A elimina asperitățile sau bavurile printr-o operație de finisare. 36 (Îae) A netezi complet un obiect. corectat(ă)

GRAD, grade, s. n. I. 1. Unitate de măsură a anumitor mărimi variabile (temperatură, unghi, densitate etc.). ◊ Grad centesimal = grad obținut prin împărțirea unui unghi drept în o sută de părți egale. Grad sexagesimal = grad obținut prin împărțirea unui unghi drept în nouăzeci de părți egale. (Geogr.) Grad de latitudine = unitate de măsură a latitudinii, corespunzînd cu a 360-a parte dintr-un meridian terestru. Grad de longitudine = unitate de măsură a longitudinii, corespunzînd cu a 360-a parte dintr-o paralelă terestră. 2. Exponentul cel mai mare al necunoscutei unei ecuații sau al unui polinom sau (la ecuațiile cu mai multe necunoscute) maximul sumei exponenților necunoscutelor în unul din termenii ecuației. ◊ Ecuație de gradul întîi, de gradul al doilea etc. = ecuație în care puterea maximă la care figurează necunoscuta este puterea întîi, puterea a doua etc. 3. Raport între valoarea unor mărimi și unitatea lor de măsură. ◊ Grad alcoolic = fiecare din procentele de alcool pur din volumul unui lichid alcoolic. II. 1. (Urmat de determinări în genitiv sau introduse prin prep. «de») Treaptă, nivel (într-o serie de stări, situații, aspecte ale unui obiect). Grad de precizie. Grad de exactitate. Grad de finețe. Grad de calificare.Activitatea și inițiativa comunistului în înfăptuirea politicii partidului sînt în măsură considerabilă determinate de gradul său de conștiință, de pregătirea sa teoretică-ideologică. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2845. Dreptatea e cel dintîi grad al desăvîrșirei. BĂLCESCU, O. I 348. ◊ Grad de rudenie = raportul de apropiere între rude. Grad de comparație v. comparație. Gradul comparativ v. comparativ. Gradul superlativ v. superlativ.Loc. adv. În cel mai mare (sau mai înalt) grad sau în gradul cel mai mare (sau mai înalt) = cît se poate de mult, maximum, la culme. Însușirea de a se transpune în alții, în cît mai diverși, și de a-i realiza conform naturii lor și conform cu felul lor de a se exprima, France o are în gradul cel mai înalt. IBRĂILEANU, S. 274. Iar altul, ce e gata de sfadă-n orice ceas... Adese nu își cruță chiar însăși a sa viață, Voind a face răul în cel mai mare grad. NEGRUZZI, S. II 226. În cel mai mic grad sau în gradul cel mai mic = cît se poate de puțin, la minimum. În ultimul grad = în stadiul, în faza cea mai avansată, la un stadiu extrem. 2. Fiecare dintre treptele sistemului de organizare a unor instituții, a unor dispoziții etc. Instanțe judecătorești de orice grad. Grade de pedepse. ♦ Locul pe care îl ocupă cineva în ierarhia instituției din care face parte (v. rang, titlu); a) fiecare dintre treptele ierarhiei militare; (concretizat, popular) persoană care deține un anumit grad în ierarhia militară. Grade inferioare. Grade superioare. Grad de maior. Grad de colonel.Coridorul era ocupat numai de ofițeri de toate gradele. REBREANU, P. S. 123; b) fiecare dintre treptele ierarhiei corpului didactic universitar. Grade universitare.Se înființează pe data prezentului decret următoarele grade didactice superioare: asistent, conferențiar și profesor de învățămînt superior. B. O. 1953, 2; c) fiecare dintre treptele ierarhiei diplomatice. – Pl. și: (învechit) graduri (ODOBESCU, S. II 254).

GRAD s.n. I. 1. Unitate de măsură a anumitor mărimi variabile (temperatură, presiune etc.). 2. Unitate de măsură a unghiurilor, reprezentînd a 360-a parte dintr-un cerc. ◊ Grad centezimal = grad care reprezintă a suta parte dintr-un unghi drept. 3. (Mat.) Exponentul cel mai mare al necunoscutei unei ecuații sau maximul sumei exponenților necunoscutelor. II. Treaptă, nivel; fiecare dintre treptele unei ierarhii. ♦ Loc ocupat de cineva în ierarhia instituției căreia îi aparține. ◊ Grad de comparație = formă pe care o ia adjectivul sau adverbul pentru a arăta măsura în care un obiect prezintă o însușire în raport cu alt obiect sau cu el însuși (în alte împrejurări). [Pl. -de, -duri. / < lat. gradus, cf. fr. grade, it. grado, germ. Grad].

GRAD1 s. n. 1. unitate de măsură pentru diverse mărimi variabile (temperatură, presiune etc.). 2. unitate de măsură a unghiurilor, a 360-a parte dintr-un cerc. 3. (mat.) exponentul cel mai mare al necunoscutei unei ecuații sau maximul sumei exponenților necunoscutelor. 4. etalon, criteriu de apreciere. 5. treaptă, nivel, stadiu; fiecare dintre treptele unei ierarhii. ◊ loc ocupat de cineva în ierarhia instituției căreia îi aparține. 6. (chim.) valoare a mai multor mărimi considerate în raport cu o valoare de referință. ♦ ~ de comparație = formă pe care o ia adjectivul sau adverbul pentru a arăta măsura în care un obiect prezintă o însușire în raport cu un alt obiect sau cu el însuși într-o altă împrejurare. (< fr. grade, lat. gradus, germ. Grad)

GRAD ~e n. 1) Unitate de măsură a mai multor mărimi fizice variabile (temperatură, densitate, presiune etc.). * ~ de comparație categorie gramaticală specifică pentru adjectiv și adverb având trei aspecte: pozitiv, comparativ și superlativ. * ~ de rudenie raport de apropiere între rude. 2) Unitate de măsură a unghiurilor, a longitudinii și a latitudinii. 3) Diviziune pe scara unui instrument de măsură; gradație. 4) (la expresiile algebrice) Maxim al sumei exponenților necunoscutelor unui termen. ~ul unui monom. ◊ Ecuație de ~ul întâi (sau doi) ecuație a cărei necunoscută este la puterea întâi (sau a doua). 5) fig. Treaptă de dezvoltare a ceva; măsură în care se manifestă evoluția unui lucru; nivel. ~ de cultură. ◊ În cel mai mare ~ la maximum. În cel mai mic ~ la minimum. 6) Treaptă într-o ierarhie. Diplomă de ~ul I. ~ de căpitan. 7) Etapă în evoluția unui proces; treaptă. 8) Calificare dobândită într-un domeniu de activitate; titlu. ~ științific. /<fr. grade, lat. gradus

grad n. 1. fiecare din diviziunile unui instrument gradat: gradele barometrului; 2. fiecare din cele 365 părți ale unei circumferințe: unghiu de 45 grade; 3. nume dat diferitelor sonuri ale gamei; 4. proximitate sau depărtare: grad de rudenie; fig. înalt grad de inteligență; 5. fiecare din treptele unei ierarhii: gradele universitare sunt examenul de absolvire, licența, doctoratul; 6. Gram. grade de comparațiune, pozitivul, comparativul și superlativul.

*grad n., pl. e, vechĭ urĭ (lat. gradus, pas, treaptă, d. gradior, gressus sum, pășesc. V. a-gresiune, congres, digit-grad. Diviziune de barometru, termometru orĭ circumferență: termometru arată +10° (10 grade de căldură), un unghĭ de 45 de grade. Nume dat diferitelor sunete ale gameĭ. Fig. Apropiere saŭ depărtare între rude: veriĭ primarĭ îs între eĭ rude de al patrulea grad. Treaptă ĭerarhică orĭ socială: doctoratu e ultimu grad universitar, bogatu ocupă un grad social maĭ înalt de cît săracu. Gram. Gradele comparațiuniĭ, pozitivu, comparativu și superlativu: bun. maĭ bun, cel maĭ (saŭ foarte) bun.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

GRAD s. 1. (prin Transilv.) ștric. (~ alcoolic.) 2. v. nivel. 3. v. funcție. 4. v. rang.

GRAD s. 1. (prin Transilv.) ștric. (~ alcoolic.) 2. nivel, stadiu, treaptă. (~ de dezvoltare.) 3. funcție, rang, (înv.) ridicare. (Are ~ de director.) 4. poziție, rang, situație, treaptă, (înv.) stepenă. (~ cel mai înalt în ierarhia socială.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

grad (grade), s. n. – Nume dat unor unități de măsură de mărimi variabile. Fr. grade.Der. (din fr.) grada, vb.; gradat, s. m. (soldat, gradat, caporal); gradați(un)e, s. f. (acțiunea de a grada); degrada, vb.; degradant, adj.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

GRAD s. n. (< lat. gradus, cf. fr. grade, it. grada, germ. Grad): 1. unitate de măsură a însușirilor exprimate de adjective și a caracteristicilor exprimate de adverbe. ◊ ~ de comparație: formă pe care o ia adjectivul sau adverbul pentru a arăta măsura în care un obiect prezintă o însușire (în raport cu un alt obiect sau cu el însuși, într-o altă împrejurare). În limba română există trei g. de comparație ale adjectivelor și adverbelor: pozitivul, comparativul și superlativul (v. fiecare dintre aceste noțiuni). 2. unitate de apreciere a poziției pe care o are relația de subordonare în cadrul frazei, raportată atât la locul propoziției subordonate, cât și la calitatea propoziției regente. Din acest punct de vedere, există subordonate de gradul I (cele care depind direct de o regentă principală) și subordonate de gradul II (cele care depind direct de o regentă subordonată).

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

GRAD (< fr., lat.) s. n. 1. Unitate de măsură a unor mărimi fizice în cadrul anumitor sisteme sau scări de reperare (ex. g. areometric). ◊ G. termometric = unitate de măsură pentru temperatură. Reprezintă un interval de temperatură egal cu o unitate fracțiune dintr-un interval fundamental, definit între două temperaturi de referință: g. Kelvin (simbol: K), egal cu fracțiunea 1/273,16 din intervalul de temperatură cuprins între zero absolut (0 K) și punctul triplu al apei (173,16 K); g. Celsius (simbol: °C), egal cu gradul Kelvin; g. Fahrenheit (simbol: °F), egal cu 0,555 K; g. Réaumur (simbol: °R), egal cu 1,25 K. V. temperatură. 2. Unitate de măsură a unghiurilor. V. centezimal, sexagesimal. 3. G. de libertate = fiecare dintre parametrii independenți care caracterizează posibilitățile de mișcare ale unui sistem mecanic. 4. (MAT.) Gradul unui monom = a) (în raport cu o mărime literală) exponentul literei respective; b) (în raport cu două sau mai multe mărimi literale) suma exponenților acestor litere. ◊ Gradul unui polinom = cel mai mare dintre gradele monoamelor care îl alcătuiesc. 5. Diviziunea a unei scări de reperare în cadrul unui anumit sistem de măsuri al unor mărimi (ex. g. areometric, g. de duritate etc.). 6. Valoare relativă a unei mărimi în raport cu o valoare de referință. ◊ G. alcoolic = proporția de alcool absolut, exprimată în procente, dintr-o băutură sau soluție alcoolică; exprimă tăria alcoolică a acesteia. 7. Criteriu de apreciere calitativă a unor produse sau a proceselor executate de anumite mașini, instalații etc. (ex. g. de umplere, g. de îndesare etc.). 8. (GEOGR.) G. de latitudine = unitate de măsură a latitudinii, egală cu un g. sexagesimal, corespunzând unei lungimi medii de 111,05 km. G. de longitudine = unitate de măsură a longitudinii, egală cu un g. sexagesimal, corespunzând unei lungimi care variază, în funcție, de latitudine, de la Ecuator (111,3 km) spre poli (0 km). 9. G. de seismicitate v. seismic, scară ~. 10. (LINGV.) G. de comparație = formă pe care o iau adjectivul și unele adverbe pentru a arăta măsura în care un substantiv sau un verb determinat de acestea posedă caracteristica exprimată prin adjectivul sau adverbul respectiv. 11. Treaptă, nivel, stadiu (al unei situații, stări etc.). ◊ G. de rudenie = raportul de apropiere între rude; se calculează după numărul nașterilor ce despart două rude în linie dreaptă (ascendentă sau descendentă), respectiv după numărul nașterilor de la fiecare rudă până la cel mai apropiat descendent comun, însumate. ◊ Loc. În ultimul grad = în stadiul cel mai avansat, cel mai grav. 12. Treaptă în ierarhia administrativă, corespunzătoare unei anumite funcții. ◊ G. militar = fiecare dintre treptele ierarhiei militare. În armata României, g. m. sunt: soldat, pentru soldați; fruntaș, caporal și sergent pentru gradați; sergent major, plutonier, plutonier major și plutonier adjutant pentru subofițeri; maistru militar clasa a IV-a, maistru militar clasa a III-a, maistru militar clasa a II-a, maistru militar clasa I și maistru militar principal pentru maiștri militari; sublocotenent, locotenent și căpitan (căpitan-locotenent la marina militară) pentru ofițeri inferiori; maior, locotenent-colonel, colonel (respectiv căpitan de rangul III, căpitan de rangul II și căpitan de rangul I la marina militară) pentru ofițerii superiori; general de brigadă, general de divizie (respectiv contra-amiral, viceamiral, amiral la marina militară), general de corp de armată pentru generali și amirali, mareșal al României.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

întâlnire de gradul trei expr. (adol.) întâlnire între fete care se sărută și se strâng în brațe, într-un simulacru de lesbianism.

rude de gradul unu expr. (deț.) deținuți din aceeași celulă, care au relații homosexuale.

tovarășu’ gradu expr. (mil. – în anii regimului comunist) ofițer.

Intrare: grad (s.n.)
grad1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • grad
  • gradul
  • gradu‑
plural
  • grade
  • gradele
genitiv-dativ singular
  • grad
  • gradului
plural
  • grade
  • gradelor
vocativ singular
plural
grad2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DN, DLRLC
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • grad
  • gradul
  • gradu‑
plural
  • graduri
  • gradurile
genitiv-dativ singular
  • grad
  • gradului
plural
  • graduri
  • gradurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

grad, gradesubstantiv neutru

  • 1. Nume dat mai multor unități de măsură pentru diverse mărimi (variabile), în cadrul unor sisteme sau scări de reper. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.1. Grad centezimal = grad obținut prin împărțirea unui unghi drept în o sută de părți egale. DLRLC DN
    • 1.2. Grad sexagesimal = grad obținut prin împărțirea unui unghi drept în nouăzeci de părți egale. DLRLC
    • 1.3. geografie Grad de latitudine = unitate de măsură a latitudinii, corespunzând cu a 360-a parte dintr-un meridian terestru. DLRLC
    • 1.4. geografie Grad de longitudine = unitate de măsură a longitudinii, corespunzând cu a 360-a parte dintr-o paralelă terestră. DLRLC
    • 1.5. Grad de libertate = indice care arată posibilitățile de mișcare ale (elementelor) unui sistem mecanic. DEX '09 DEX '98
  • 2. matematică Exponentul sau suma exponenților mărimii literale a unui monom; cel mai mare dintre exponenții monoamelor care alcătuiesc un polinom. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 2.1. Ecuație de gradul întâi (sau al doilea etc.) = ecuație a cărei necunoscută e la puterea întâi (sau a doua etc.). DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 3. Fiecare dintre diviziunile în care se împarte un sistem sau o scară de reper, de măsură. DEX '09 DEX '98 NODEX
    sinonime: gradație
  • 4. Valoare a unei mărimi, considerată în raport cu o valoare de referință. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 4.1. Grad alcoolic = fiecare dintre procentele de alcool pur din volumul unui lichid alcoolic. DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 5. Etalon sau criteriu de apreciere a felului cum se realizează un proces tehnic, o însușire a unui material etc. DEX '09 DEX '98
  • 6. (Urmat de determinări) Treaptă, nivel, stadiu (într-un proces, într-o situație etc. dată). DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Grad de precizie. Grad de exactitate. Grad de finețe. Grad de calificare. Grad științific. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Activitatea și inițiativa comunistului în înfăptuirea politicii partidului sînt în măsură considerabilă determinate de gradul său de conștiință, de pregătirea sa teoretică-ideologică. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2845. DLRLC
    • format_quote Dreptatea e cel dintîi grad al desăvîrșirei. BĂLCESCU, O. I 348. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune adverbială În cel mai mare (sau mai înalt) grad sau în gradul cel mai mare (sau mai înalt) = cât se poate de mult, la maximum, la culme. DLRLC NODEX
      • format_quote Însușirea de a se transpune în alții, în cît mai diverși, și de a-i realiza conform naturii lor și conform cu felul lor de a se exprima, France o are în gradul cel mai înalt. IBRĂILEANU, S. 274. DLRLC
      • format_quote Iar altul, ce e gata de sfadă-n orice ceas... Adese nu își cruță chiar însăși a sa viață, Voind a face răul în cel mai mare grad. NEGRUZZI, S. II 226. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune adverbială În cel mai mic grad sau în gradul cel mai mic = cât se poate de puțin, la minimum. DLRLC NODEX
    • chat_bubble locuțiune adverbială În ultimul grad = în stadiul cel mai avansat, cel mai grav. DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 7. Fiecare dintre treptele sistemului de organizare a unor instituții; fiecare dintre treptele ierarhiei unor funcții. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Instanțe judecătorești de orice grad. Grade de pedepse. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 7.1. prin extensiune Loc pe care îl ocupă cineva în ierarhia unor funcții; persoană care ocupă o anumită funcție în această ierarhie. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      • 7.1.1. Fiecare dintre treptele ierarhiei militare. DLRLC
        • format_quote Grade inferioare. Grade superioare. Grad de maior. Grad de colonel. DLRLC
        • format_quote Coridorul era ocupat numai de ofițeri de toate gradele. REBREANU, P. S. 123. DLRLC
        • 7.1.1.1. concretizat popular Persoană care deține un anumit grad în ierarhia militară. DLRLC
      • 7.1.2. Fiecare dintre treptele ierarhiei corpului didactic universitar. DLRLC
        • format_quote Grade universitare. DLRLC
        • format_quote Se înființează pe data prezentului decret următoarele grade didactice superioare: asistent, conferențiar și profesor de învățămînt superior. B. O. 1953, 2. DLRLC
      • 7.1.3. Fiecare dintre treptele ierarhiei diplomatice. DLRLC
  • chat_bubble (în) sintagmă Grad de comparație = formă pe care o ia adjectivul sau adverbul pentru a arăta măsura în care un obiect prezintă o însușire în raport cu alt obiect sau cu el însuși (în alte împrejurări). DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.