groaznic, ~ă [At: VARLAAM, C. 381 / V: (înv) ~nec, ~oz~, ~ozdn^[1] / Pl: ~ici, ~ice / E: bg грозен] 1 a Care inspiră groază (1) (prin aspect, manifestări, consecințe) Si: abominabil, grozav, înfricoșător, înspăimântător. 2 a Care este extrem de puternic, de violent, de intens. 3 av Tare. 4 av Mult. 5 av Foarte. 6 av Extrem de... corectat(ă)

GROAZNIC, -Ă, groaznici, -e, adj. Care inspiră groază; îngrozitor, înfricoșător, înspăimîntător, cumplit, teribil. O primejdie groaznică părea că amenință portul. BART, E. 287. Apoi îndată veni un leu groaznic nevoie mare. ISPIRESCU, L. 147. ◊ (Adverbial) Cum călcă peste pragul porții, începu casele, curtea și grădina a se cutremura și a urla așa de groaznic, încît se auzi pînă la zîne. ISPIRESCU, L. 149. ♦ (Adverbial) a) Tare, mult. Văzînd ei această minune, s-au înspăimîntat și mai tare, căci socotea că-i necuratul, și au prins-o și mai groaznic la fugă. SBIERA, P. 6. Groaznic m-a ciomăgit fratele, meu de cruce. ALECSANDRI, T. I 451. b) (Legat de un adjectiv sau de alt adverb prin prep. «de» spre a exprima superlativul) Foarte, extrem de... Găsiră în depărtare un lup groaznic de mare și cu fruntea de aramă. ISPIRESCU, L. 74.

GROAZNIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care provoacă groază; care înspăimântă; grozav; îngrozitor; înspăimântător; înfiorător; strașnic; sinistru. 2) și adverbial Care este neobișnuit; ieșit din comun; extrem de grozav. Un animal ~ de fioros. /<bulg. grozen

groaznic a. și adv. foarte grozav. [Slav. GROZINŬ, teribil].

groáznic, -ă (oa dift.) adj. (vsl. groznvĭ supt infl. luĭ groază). Oribil, grozav. Teribil, grozav. Adv. Foarte: groaznic de urît, de ridicul. – În est și gróznic (ceĭa ce e maĭ corect).

groaznec, ~ă a, av vz groaznic

grozdnic, ~ă a vz groaznic

groznic, ~ă a vz groaznic

gróznic, V. groaznic.

groaznic adj. m., pl. groaznici; f. groaznică, pl. groaznice

groaznic adj. m., pl. groaznici; f. groaznică, pl. groaznice

groaznic adj. m., pl. groaznici; f. sg. groaznică, pl. groaznice

groaznic

groaznic.

GROAZNIC adj. 1. înfiorător, înfricoșător, îngrozitor, înspăimântător, oribil, (înv. și pop.) spăimântător, (pop.) spăimos, (înv.) spăimântos. (S-a întâmplat un lucru ~.) 2. v. îngrozitor. 3. v. cumplit. 4. v. atroce. 5. colosal, cumplit, extraordinar, fenomenal, formidabil, grozav, infernal, înfiorător, îngrozitor, înspăimântător, năprasnic, strașnic, teribil, (Transilv.) pogan, (fig.) îndrăcit, turbat. (O vijelie ~.)

GROAZNIC adj. 1. înfiorător, înfricoșător, îngrozitor, înspăimîntător, oribil, (înv. și pop.) spăimîntător, (pop.) spăimos, (înv.) spăimîntos. (Un lucru ~.) 2. cumplit, cutremurător, fioros, grozav, înfiorător, înfricoșător, îngrozitor, înspăimîntător, macabru, monstruos, oribil, sîngeros, teribil, zguduitor, (livr.) abominabil, terifiant, terific, (înv. și pop.) rău. (O crimă ~.) 3. aprig, cumplit, înfiorător, înfricoșător, îngrozitor, nebun, sălbatic, violent. (O ~ pasiune îl măcina.) 4. atroce, crunt, cumplit, fioros, grozav, înfiorător, înfricoșător, îngrozitor, înspăimîntător, teribil. (O durere abdominală ~.) 5. colosal, cumplit, extraordinar, fenomenal, formidabil, grozav, infernal, înfiorător, îngrozitor, înspăimîntător, năprasnic, strașnic, teribil, (Transilv.) pogan, (fig.) îndrăcit, turbat. (O vijelie ~.)

HORRIBILE DICTU (ET AUDITU) (lat.) groaznic de spus (și de auzit) – Introducere în atmosferă în vederea relatării unor fapte grave. Are, în egală măsură, un sens ironic.

IVAN, numele mai multor mari cnezi ai Moscovei. Mai Importanți: I. I (zis Kalita „pungă de bani”), cneaz al Moscovei (1325-1340) și mare cneaz al Vladimirului (1328-1340). A pus bazele puterii politice și economice a Moscovei și a obținut de la hanul Uzbek al Hoardei de Aur dreptul de a strânge birurile plătite mongo-tătarilor de către cnezatele rusești dependente. În timpul lui (1325) reședința mitropolitului rus a fost mutată de la Vladimir la Moscova. I. III VASILIEVICI, mare cneaz al Moscovei (1462-1505). Unificator al cnezatelor și orașelor rusești în jurul Moscovei (Iaroslavl în 1463, Rostov în 1474, Novgorod în 1478, Tver în 1485 ș.a.), a înlăturat definitiv suzeranitatea mongolo-tătară (1480). În timpul domniei lui au fost stabilite relații diplomatice cu numeroase state din Europa și din Asia, consolidând poziția internațională a statului moscovit, și cu Ștefan cel Mare, fiul său Ivan căsătorindu-se cu Elena, fiica domnului român. Tot acum a fost întocmită culegerea de norme juridice „Sudebnic” (1497) și a fost instituit titlul de mare cneaz „al întregii Rusii”. I. IV Vasilievici (IVAN CEL GROAZNIC), mare cneaz al Moscovei și al întregii Rusii (1533-1547), primul țar al Rusiei (1547-1584). Încercând să consolideze statul centralizat, a inițiat un șir de reforme (administrative, judecătorești ș.a.), a întărit puterea autocrată printr-un ansamblu de măsuri („opricinina”) care urmăreau slăbirea pozițiilor marii nobilimi. A creat corpul streliților, introducând armele de foc. Cucerind hanatele tătărești Kazan (1552) și Astrahan (1556), a luptat și în Războiul livonian (1558-1583), încercând să obțină ieșirea la M. Baltică. În vremea lui a început cucerirea Siberiei.