41 de definiții pentru grohăi

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GROHĂI, pers. 3 grohăie, vb. IV. Intranz. (Despre porci; adesea fig.) A scoate sunete caracteristice speciei. – Groh + suf. -ăi.

GROHĂI, pers. 3 grohăie, vb. IV. Intranz. (Despre porci; adesea fig.) A scoate sunete caracteristice speciei. – Groh + suf. -ăi.

grohăi2 vt [At: I. CR. II, 55 / V: gruh~ / Pzi: ~esc / E: fo, cf grohot] (Reg) 1 A călca în picioare. 2 A înlătura paiele de pe arie când se treieră cu caii. 3 A decoji meiul. 4 A pune caii să calce spicele până ce rămâne numai sămânța și pleava.

grohăi1 vi [At: CREANGĂ, A. 21 / V: goroi, grăui, ~ofăi, ~ogăni, ~hoi, ~hoti, ~oi, ~oni, ~ooi, ~ooni, ~ooti, ~ăni, ~honi, ~onhăni, gruhâi, gruhui / Pzi: 3 ~e / E: groh] (D. porci) A scoate sunete caracteristice speciei.

GROHĂI, grohăi, vb. IV. (Obișnuit la pers. 3) Intranz. (Despre porci și mistreți) A scoate grohăituri. În coteț scroafa a adormit, tolănită, grohăind molcom către cei doisprezece purcei care o sug, lacomi. CAMILAR, TEM. 50. Purcelul grohăi mulțumit și începu să caute pe jos. REBREANU, R. I 147. Am găsit copila teafără însă răsturnată cu albiuța de niște porci care grohăiau împrejurul ei. CREANGĂ, A. 21. ◊ Fig. (Depreciativ, despre oameni) Rămas la masă... chiaburul rîse iarăși mușcător, grohăind de veselie ațîțătoare. DUMITRIU, N. 241. – Prez. ind. și: grohăiesc (BOGZA, C. O. 129).

A GROHĂI pers. 3 grohăie intranz. (despre porci) A scoate sunete repetate, groase și scurte, caracteristice speciei; a face „groh-groh”. /groh + suf. ~ăi

grohăì v. a striga din gât ca porcul. [Onomatopee].

gróhăĭ și (maĭ rar) gróhoĭ și -ĭésc, a v. intr. (imit. care arată glasu porculuĭ bătrîn, care glas seamănă cu huruitu prăbușiriĭ și măcinăriĭ. E o var. grohotésc și rudă cu lat. grundire, grunnire, vfr. gronir, nfr. grogner, gronder, germ. grunzen ș. a.). Se zice despre glasu porculuĭ mulțămit orĭ furios. V. tr. (și gruhăĭ, d. rus. grúhnutĭsĕa, a se prăbuși cu huruĭală. V. Bern. 1, 357). Bat și separ de pleavă cerealele la arie (Șez. 30, 169). V. gîrtonesc, guiț.

grăui[1] v vz grohăi1 corectat(ă)

  1. În original, fără accent — LauraGellner

GROHOTI, pers. 3 grohotește, vb. IV. Intranz. 1. (Despre pietrele tîrîte de o apă sau desprinse dintr-un munte) A face zgomot rostogolindu-se sau prăvălindu-se. Urlă Tarcăul în vale, umflat de puhoaie; din ce în ce mai tare s-aud grohotind bolovanii tîrîți în valurile-i posomorîte. VLAHUȚĂ, O. A. II 155. 2. (Despre porci) A grohăi.

GROHOTI, pers. 3 grohotește, vb. IV. Intranz. 1. (Despre pietre) A face zgomot rostogolindu-se. 2. (Despre porci) A grohăi. – Slav (v. sl. grohotati).

A GROHOTI pers. 3 ~ește intranz. A face zgomot rostogolindu-se și sfărâmându-se. /<sl. grohotati

grohotì v. a se sfărâma (vorbind de stânci): s’aud grohotind bolovanii. [Rus. GROHOTATI, a bubui].

grohotésc v. tr. (vsl. grohotatĭ, rus. -átĭ, a hohoti; rut. -íti, a bubui; bg. grohnuvam, bubuĭ. V. grohăĭ, grohot, zdruhăĭ). Sud. Fărămițesc, prefac în grohotiș.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

grohăi (a ~) vb., ind. prez. 3 grohăie, imperf. 3 pl. grohăiau; conj. prez. 3 să grohăie

grohăi (a ~) vb., ind. prez. 3 grohăie, imperf. 3 sg. grohăia; conj. prez. 3 să grohăie

grohăi vb., ind. și conj. prez. 3 sg. și pl. grohăie; imperf. 3 sg. grohăia

grohoti (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. grohotește, 3 pl. grohotesc, imperf. 3 sg. grohotea; conj. prez. 3 să grohotească

grohoti (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. grohotește, imperf. 3 sg. grohotea; conj. prez. 3 să grohotească

grohoti vb., ind. prez. 3 sg. grohotește, imperf. 3 sg. grohotea; conj. prez. 3 sg. și pl. grohotească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

GROHĂI vb. a guița, (reg.) a grohoti, a gurui, (Ban. și Olt.) a coicăi, (Mold. și Bucov.) a covița, a covițăi. (Porcul ~.)

Intrare: grohăi
verb (V343)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • grohăi
  • grohăire
  • grohăit
  • grohăitu‑
  • grohăind
  • grohăindu‑
singular plural
  • grohăie
  • grohăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • grohăi
(să)
  • grohăi
  • grohăiam
  • grohăii
  • grohăisem
a II-a (tu)
  • grohăi
(să)
  • grohăi
  • grohăiai
  • grohăiși
  • grohăiseși
a III-a (el, ea)
  • grohăie
(să)
  • grohăie
  • grohăia
  • grohăi
  • grohăise
plural I (noi)
  • grohăim
(să)
  • grohăim
  • grohăiam
  • grohăirăm
  • grohăiserăm
  • grohăisem
a II-a (voi)
  • grohăiți
(să)
  • grohăiți
  • grohăiați
  • grohăirăți
  • grohăiserăți
  • grohăiseți
a III-a (ei, ele)
  • grohăie
(să)
  • grohăie
  • grohăiau
  • grohăi
  • grohăiseră
verb (V408)
Surse flexiune: DLRLC
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • grohăi
  • grohăire
  • grohăit
  • grohăitu‑
  • grohăind
  • grohăindu‑
singular plural
  • grohăiește
  • grohăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • grohăiesc
(să)
  • grohăiesc
  • grohăiam
  • grohăii
  • grohăisem
a II-a (tu)
  • grohăiești
(să)
  • grohăiești
  • grohăiai
  • grohăiși
  • grohăiseși
a III-a (el, ea)
  • grohăiește
(să)
  • grohăiască
  • grohăia
  • grohăi
  • grohăise
plural I (noi)
  • grohăim
(să)
  • grohăim
  • grohăiam
  • grohăirăm
  • grohăiserăm
  • grohăisem
a II-a (voi)
  • grohăiți
(să)
  • grohăiți
  • grohăiați
  • grohăirăți
  • grohăiserăți
  • grohăiseți
a III-a (ei, ele)
  • grohăiesc
(să)
  • grohăiască
  • grohăiau
  • grohăi
  • grohăiseră
grăui
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
grofăi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
grofăni
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
grohăni
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
grohoi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
grohoni
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • grohoti
  • grohotire
  • grohotit
  • grohotitu‑
  • grohotind
  • grohotindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • grohotește
(să)
  • grohotească
  • grohotea
  • grohoti
  • grohotise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • grohotesc
(să)
  • grohotească
  • grohoteau
  • grohoti
  • grohotiseră
gronhăni
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
groni
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
grooi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
grooni
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
grooti
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
gruhăi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
gruhâi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
gruhui
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

grohăi, grohăiverb

  • 1. unipersonal adesea figurat (Despre porci) A scoate sunete caracteristice speciei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: guița
    • format_quote În coteț scroafa a adormit, tolănită, grohăind molcom către cei doisprezece purcei care o sug, lacomi. CAMILAR, TEM. 50. DLRLC
    • format_quote Purcelul grohăi mulțumit și începu să caute pe jos. REBREANU, R. I 147. DLRLC
    • format_quote Am găsit copila teafără însă răsturnată cu albiuța de niște porci care grohăiau împrejurul ei. CREANGĂ, A. 21. DLRLC
    • format_quote figurat depreciativ (Despre oameni) Rămas la masă... chiaburul rîse iarăși mușcător, grohăind de veselie ațîțătoare. DUMITRIU, N. 241. DLRLC
etimologie:
  • Groh + sufix -ăi. DEX '09 DEX '98

grohăi, grohăiverb

  • 1. (Despre pietrele târâte de o apă sau desprinse dintr-un munte) A face zgomot rostogolindu-se sau prăvălindu-se. DLRLC DLRM
    • format_quote Urlă Tarcăul în vale, umflat de puhoaie; din ce în ce mai tare s-aud grohotind bolovanii tîrîți în valurile-i posomorîte. VLAHUȚĂ, O. A. II 155. DLRLC
  • 2. Despre porci: grohăi, guița. DLRLC DLRM
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.