11 definiții pentru gropiță

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GROPIȚĂ, gropițe, s. f. 1. Diminutiv al lui groapă; gropușoară. 2. Mică adâncitură care se formează în obrajii unor oameni când râd sau pe care o au unii oameni (grași) în bărbie, la mâini etc. – Groapă + suf. -iță.

GROPIȚĂ, gropițe, s. f. 1. Diminutiv al lui groapă; gropușoară. 2. Mică adâncitură care se formează în obrajii unor oameni când râd sau pe care o au unii oameni (grași) în bărbie, la mâini etc. – Groapă + suf. -iță.

gropiță sf [At: NECULCE, ap. LET. II, 270/1 / Pl: ~țe / E: groapă + -iță] 1-2 (Șhp) Groapă (7) (mică). 3 (Spc) Adâncitură mică în obraz, în bărbie sau la mâini pe care o au unii oameni (grași). 4 (Înv) Mormânt.

GROPIȚĂ, gropițe, s. f. 1. Diminutiv al lui groapă (1).Se duse și el la marginea unui eleșteu, săpă o gropiță, se plecă pînă își atinse buzele de marginea gropiței și strigă acolo înfundat. ISPIRESCU, U. 112. 2. Mică adîncitură care se formează în obrajii unor oameni cînd rîd, sau pe care o au unii oameni în bărbie ori pe dosul mîinii, la încheieturile degetelor. Prinsei... să-i observ mîna cea frumoasă cu mici gropițe la încheieturi. La TDRG. Cînd zîmbea, închidea din ochi și făcea gropițe drăgălașe în obraz, în bărbie și încă una în tîmpla stîngă, la coada sprincenei. VLAHUȚĂ, O. A. 53. E frumoasă, se-nțelege... Ca copiii are haz, Și cînd rîde face încă Și gropițe în obraz. EMINESCU, O. I 159.

GROPIȚĂ ~e f. (diminutiv de la groapă) Adâncitură mică pe care o au unii oameni în obraji (în timpul râsului) sau în bărbie. /groapă + suf. ~iță

gropiță f. 1. groapă mică; 2. Anat. cavitate mică: gropița bărbiei.

gropíță f., pl. e (d. groapă). Mică adîncătură pe față, cum fac uniĭ cînd rîd orĭ cum aŭ alțiĭ în bărbie.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

gropiță s. f., g.-d. art. gropiței; pl. gropițe

gropiță s. f., g.-d. art. gropiței; pl. gropițe

gropiță s. f., g.-d. art. gropiței; pl. gropițe

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Intrare: gropiță
gropiță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gropiță
  • gropița
plural
  • gropițe
  • gropițele
genitiv-dativ singular
  • gropițe
  • gropiței
plural
  • gropițe
  • gropițelor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

gropiță, gropițesubstantiv feminin

  • 1. Diminutiv al lui groapă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: gropușoară
    • format_quote Se duse și el la marginea unui eleșteu, săpă o gropiță, se plecă pînă își atinse buzele de marginea gropiței și strigă acolo înfundat. ISPIRESCU, U. 112. DLRLC
  • 2. Mică adâncitură care se formează în obrajii unor oameni când râd sau pe care o au unii oameni (grași) în bărbie, la mâini etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Prinsei... să-i observ mîna cea frumoasă cu mici gropițe la încheieturi. La TDRG. DLRLC
    • format_quote Cînd zîmbea, închidea din ochi și făcea gropițe drăgălașe în obraz, în bărbie și încă una în tîmpla stîngă, la coada sprincenei. VLAHUȚĂ, O. A. 53. DLRLC
    • format_quote E frumoasă, se-nțelege... Ca copiii are haz, Și cînd rîde face încă Și gropițe în obraz. EMINESCU, O. I 159. DLRLC
etimologie:
  • Groapă + sufix -iță. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.