grozăvenie sf [At: BOGDAN, ap. TDRG / Pl: ~ii / E: grozav + -enie] (Pfm) 1 Aspect, situație groaznică Si: grozăvie (1). 2-3 (Ccr) Lucru sau ființă înfricoșătoare Si: grozăvie (2-3). 4 Calitatea de a fi ieșit din comun datorită calităților Si: grozăvie (4). 5 Însușire a unui lucru cu deosebite calități Si: grozăvie (5). 6-7 (Ccr) Lucru sau ființă care întrunește calități deosebite, ieșite din comun Si: grozăvie (6-7). 8 (Fig) Număr, cantitate mare. 9 (Fig) Mulțime (de...).

GROZĂVENIE, grozăvenii, s. f. (Popular) 1. Faptul de a fi groaznic. Dar inima lor stricată nu simte toată grozăvenia nemoralității lor. GHEREA, ST. CR. I 280. 2. Lucru sau ființă groaznică, înfricoșătoare. În copilăria sa a stat sub înrîurirea unei mame bigote, care umplea capul copilului cu basme religioase, cu grozăveniile iadului. GHEREA, ST. CR. I 32. ◊ (Urmat de determinări introduse prin prep. «de», intensifică înțelesul cuvintelor determinate fie în sens bun, fie, mai ales, în sens rău) Omul ce i-a mîntuit de grozăvenia aceea de bălaur. La TDRG. 3. Fig. Număr, cantitate mare, mulțime, sumedenie. Erau șoareci și cloțani... grozăvenie! RETEGANUL, P. V 6.

GROZĂVENIE ~i f. 1) v. GROZĂVIE. 2) fig. (despre ființe, lucruri) Mulțime mare; groază; sumedenie. /grozav + suf. ~enie

grozăvénie și grozăvíe f. (d. grozav). Caracteru de a fi grozav. Faptă grozavă, care inspiră oroare: grozăvia unuĭ războĭ, unuĭ incendiŭ.

grozăvenie (pop., fam.) (desp. -ni-e) s. f., art. grozăvenia (desp. -ni-a), g.-d. art. grozăveniei; pl. grozăvenii, art. grozăveniile (desp. -ni-i-)

grozăvenie (pop., fam.) (-ni-e) s. f., art. grozăvenia (-ni-a), g.-d. art. grozăveniei; pl. grozăvenii, art. grozăveniile (-ni-i-)

grozăvenie s. f. (sil. -ni-e), art. grozăvenia (sil. -ni-a), g.-d. art. grozăveniei; pl. grozăvenii, art. grozăveniile (sil. -ni-i-)

GROZĂVENIE s. v. duium, grămadă, grozăvie, monstruozitate, mulțime, oroare, potop, puhoi, puzderie, sumedenie.

grozăvenie s. v. DUIUM. GRĂMADĂ. GROZĂVIE. MONSTRUOZITATE. MULȚIME. OROARE. POTOP. PUHOI. PUZDERIE. SUMEDENIE.