GROZĂVIE, grozăvii, s. f. 1. Faptul de a fi groaznic, de a inspira groază. ♦ Faptă, situație, întâmplare îngrozitoare; oroare, urgie. 2. (Concr.) Lucru sau ființă înfricoșătoare. 3. Faptul de a ieși în evidență prin calitățile sale; însușirea deosebită a unui lucru; grozăvenie. 4. (Concr.) Lucru sau ființă care întrunește calități speciale, neobișnuite; grozăvenie. – Grozav + suf. -ie.

grozăvie sf [At: PRAV. MOLD. 114/2 / Pl: ~ii / E: grozav + -ie] 1-7 Grozăvenie (1-7). 8 (Iuz) Sluțenie.

GROZĂVIE, grozăvii, s. f. 1. Faptul de a fi groaznic, de a inspira groază; faptă, situație, întâmplare îngrozitoare; oroare, urgie. 2. (Concr.) Lucru sau ființă îngrozitoare. 3. Faptul de a ieși cu totul din comun prin calitățile sale; însușirea unui lucru cu deosebite calități; grozăvenie. 4. (Concr.) Lucru sau ființă care întrunește calități deosebite, ieșite din comun; grozăvenie. – Grozav + suf. -ie.

GROZĂVIE, grozăvii, s. f. 1. Faptă, situație sau întîmplare îngrozitoare, înfricoșătoare; oroare, urgie. Gîndurile fugeau cu ani în urmă, la grozăviile războiului. CAMILAR, TEM. 58. Atunci, grozăvie mare!... cumătrul lup se și arătă în prag! CREANGĂ, P. 27. ♦ Ființă, arătare groaznică; monstru. În arcane de pădure grozăvie ce spăimîntă, Aurora-ntîrziată nu s-arată sub frunziș, Întunerecul în cale i s-a pus în curmeziș. MACEDONSKI, O I 115. ◊ (Urmat de determinări introduse prin prep. «de») Aceasta nu ți-a mai ajuta acuma nimică, tu, grozăvie de femeie! SBIERA, P. 114. 2. (Familiar) Lucru mare, grozav, extraordinar. Pălăria mea era o grozăvie: la betelia care o înfășura era cusut în dreapta un pistol albastru, de tinichea. STANCU, D. 242. Și doar nu era cine știe ce grozăvie la trup, era un om mijlociu, ciolănos, smolit la față, un om ca mulți alții. SADOVEANU, P. 246. ◊ (Urmat de determinări introduse prin prep. «de») Pajura neagră au zburat cu dînsul și cu acea grozăvie, de greutate pe spatele sale spre lumea albă. SBIERA, P. 87. 3. (Învechit) Cruzime. Cînd de ( = și) cînd, brăzduind cerul, fulgerul scînteietor Preste undele muginde le-arăta cu grozăvie Cum plutea... leșile fraților lor. NEGRUZZI, S. II 7.

GROZĂVIE ~i f. 1) Faptă, întâmplare sau vorbă îngrozitoare. 2) Ființă sau lucru (real ori închipuit) care provoacă groază. O ~ de ploaie. 3) Ființă sau lucru grozav. /grozav + suf. ~ie

grozăvie f. 1. faptă grozavă; 2. pl. fam. palavre.

grozăvénie și grozăvíe f. (d. grozav). Caracteru de a fi grozav. Faptă grozavă, care inspiră oroare: grozăvia unuĭ războĭ, unuĭ incendiŭ.

grozăvie s. f., art. grozăvia, g.-d. art. grozăviei; pl. grozăvii, art. grozăviile (desp. -vi-i-)

grozăvie s. f., art. grozăvia, g.-d. art. grozăviei; pl. grozăvii, art. grozăviile

grozăvie s. f., art. grozăvia, g.-d. art. grozăviei; pl. grozăvii, art. grozăviile

grozăvenie (pop., fam.) (desp. -ni-e) s. f., art. grozăvenia (desp. -ni-a), g.-d. art. grozăveniei; pl. grozăvenii, art. grozăveniile (desp. -ni-i-)

GROZĂVIE s. 1. monstruozitate, oroare, (pop.) grozăvenie, (înv. și reg.) strășnicie, (înv.) groznicie. (~ faptei sale.) 2. v. dezastru.

GROZĂVIE s. v. asprime, barbarie, brutalitate, cruzime, diformitate, duium, ferocitate, grămadă, hâdoșenie, mulțime, neîndurare, neomenie, poceală, potop, puhoi, puzderie, răutate, sălbăticie, sluțenie, sumedenie, urâciune, urâțenie, violență, vitregie.

GROZĂVIE s. 1. monstruozitate, oroare, (pop.) grozăvenie, (înv. și reg.) strășnicie, (înv.) groznicie. (~ faptei sale.) 2. calamitate, catastrofă, dezastru, flagel, năpastă, nenorocire, pacoste, potop, prăpăd, pustiire, sinistru, urgie, (înv. și pop.) prăpădenie, (pop.) blestem, mînie, potopenie, topenie, (înv. și reg.) pustieșag, pustiit, sodom, (reg.) prăpădeală, (înv.) pierzare, pustiiciune, (fig.) pîrjol, plagă. (O adevărată ~ s-a abătut asupra lor.)

grozăvie s. v. ASPRIME. BARBARIE. BRUTALITATE. CRUZIME. DIFORMITATE. DUIUM. FEROCITATE. GRĂMADĂ. HÎDOȘENIE. MULȚIME. NEÎNDURARE. NEOMENIE. POCEALĂ. POTOP. PUHOI. PUZDERIE. RĂUTATE. SĂLBĂTICIE. SLUȚENIE. SUMEDENIE. URÎCIUNE. URÎȚENIE. VIOLENȚĂ. VITREGIE.