grupa [At: NEGRUZZI, S. I, 339 / Pzi: ~pez / E: fr grouper] 1-2 vtr A (se) aduna la un loc. 3 vt A comasa. 4 vr A se alătura unei mișcări, unui curent, unui conducător (militând pentru o idee). 5 vt A repartiza pe categorii.

GRUPA, grupez, vb. I. 1. Refl. (Despre oameni împrăștiați) A se aduna la un loc, a se reuni într-un grup, a forma unul sau mai multe grupuri. Oamenii se și grupară pe lîngă agitatorii fiecărei ulițe. MIHALE, O. 108. Cîteva sute de muncitori au inundat curtea, grupîndu-se către poartă. SAHIA, N. 36. ♦ Tranz. (Cu privire la terenuri agricole) A comasa. Producătorii care își vor grupa terenurile pentru a lucra în comun vor peimi prime de producție majorate cu 10% față de gospodăriile individuale. SCÎNTEIA, 1954, nr. 2873. 2. Refl. (Despre oameni sau grupări) A se alătura unei mișcări sau unui curent politic, social sau științific, a face zid în jurul unui șef, unui conducător, a milita pentru o idee. Îndată mai mulți juni plini de inimă se grupară în giuru-i. NEGRUZZI, S. I 339. ◊ Tranz. Federația Sindicală Mondială este organizația cea mai puternică și cu cel mai mare prestigiu din istoria clasei muncitoare, organizație care grupează majoritatea oamenilor muncii de pe globul pămîntesc. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 11, 48. 3. Tranz. (Cu privire la oameni sau obiecte concentrate laolaltă) A împărți, a distribui, a repartiza în grupuri sau în grupe. Elevii au fost grupați în trei cercuri de studii.

GRUPA vb. I. tr., refl. A (se) aduna, a (se) forma în grupuri. [< fr. grouper].

GRUPA vb. tr., refl. a (se) aduna, a (se) reuni în grup. (< fr. grouper)

A GRUPA ~ez tranz. 1) A face să se grupeze. 2) A împărți în grupuri; a clasifica. 3) (întreprinderi) A uni într-o singură unitate (în vederea obținerii unui randament mai mare); a comasa. /<fr. grouper

A SE GRUPA mă ~ez intranz. 1) A se reuni într-un grup; a se aduna în grup. 2) A adera la o mișcare pe baza comunității de idei, de concepții sau scopuri. /<fr. grouper

grupà v. a (se) reuni în grup: a grupa persoane, fapte.

*grupéz v. tr. (fr. grouper). Fac grupe, adun în grupe. V. refl. Mă adun în grupe.

grupa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. grupez, 3 grupează; conj. prez. 1 sg. să grupez, 3 să grupeze

grupa (a ~) vb., ind. prez. 3 grupează

grupa vb., ind. prez. 1 sg. grupez, 3 sg. și pl. grupează

GRUPA vb. 1. v. aranja. 2. v. asocia. 3. v. comasa.

GRUPA vb. 1. a aranja, a așeza, a clasa, a clasifica, a dispune, a distribui, a împărți, a întocmi, a ordona, a organiza, a orîndui, a potrivi, a pune, a repartiza, a rîndui, a sistematiza, (pop.) a chiti, (înv.) a drege, a tocmi. (A ~ cum trebuia elementele unui ansamblu.) 2. a se asocia, a se însoți, a se întovărăși, a se uni, (înv. și pop.) a se prinde, (reg.) a se ortăci, (Mold. și Transilv.) a se însîmbra, (prin Transilv.) a se soți, (înv.) a intra. (Vino să te ~ cu noi.) 3. a comasa, a concentra. (A ~ mai multe unități industriale de profil.)