14 definiții pentru grupa

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GRUPA, grupez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) aduna la un loc, a (se) reuni într-un grup. ♦ Tranz. A comasa. 2. Refl. A se alătura unei mișcări, unui curent, unui conducător (militând pentru o idee). 3. Tranz. A împărți, a repartiza în grupuri. – Din fr. grouper.

GRUPA, grupez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) aduna la un loc, a (se) reuni într-un grup. ♦ Tranz. A comasa. 2. Refl. A se alătura unei mișcări, unui curent, unui conducător (militând pentru o idee). 3. Tranz. A împărți, a repartiza în grupuri. – Din fr. grouper.

grupa [At: NEGRUZZI, S. I, 339 / Pzi: ~pez / E: fr grouper] 1-2 vtr A (se) aduna la un loc. 3 vt A comasa. 4 vr A se alătura unei mișcări, unui curent, unui conducător (militând pentru o idee). 5 vt A repartiza pe categorii.

GRUPA, grupez, vb. I. 1. Refl. (Despre oameni împrăștiați) A se aduna la un loc, a se reuni într-un grup, a forma unul sau mai multe grupuri. Oamenii se și grupară pe lîngă agitatorii fiecărei ulițe. MIHALE, O. 108. Cîteva sute de muncitori au inundat curtea, grupîndu-se către poartă. SAHIA, N. 36. ♦ Tranz. (Cu privire la terenuri agricole) A comasa. Producătorii care își vor grupa terenurile pentru a lucra în comun vor peimi prime de producție majorate cu 10% față de gospodăriile individuale. SCÎNTEIA, 1954, nr. 2873. 2. Refl. (Despre oameni sau grupări) A se alătura unei mișcări sau unui curent politic, social sau științific, a face zid în jurul unui șef, unui conducător, a milita pentru o idee. Îndată mai mulți juni plini de inimă se grupară în giuru-i. NEGRUZZI, S. I 339. ◊ Tranz. Federația Sindicală Mondială este organizația cea mai puternică și cu cel mai mare prestigiu din istoria clasei muncitoare, organizație care grupează majoritatea oamenilor muncii de pe globul pămîntesc. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 11, 48. 3. Tranz. (Cu privire la oameni sau obiecte concentrate laolaltă) A împărți, a distribui, a repartiza în grupuri sau în grupe. Elevii au fost grupați în trei cercuri de studii.

GRUPA vb. I. tr., refl. A (se) aduna, a (se) forma în grupuri. [< fr. grouper].

GRUPA vb. tr., refl. a (se) aduna, a (se) reuni în grup. (< fr. grouper)

A GRUPA ~ez tranz. 1) A face să se grupeze. 2) A împărți în grupuri; a clasifica. 3) (întreprinderi) A uni într-o singură unitate (în vederea obținerii unui randament mai mare); a comasa. /<fr. grouper

A SE GRUPA mă ~ez intranz. 1) A se reuni într-un grup; a se aduna în grup. 2) A adera la o mișcare pe baza comunității de idei, de concepții sau scopuri. /<fr. grouper

grupà v. a (se) reuni în grup: a grupa persoane, fapte.

*grupéz v. tr. (fr. grouper). Fac grupe, adun în grupe. V. refl. Mă adun în grupe.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

grupa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. grupez, 3 grupea; conj. prez. 1 sg. să grupez, 3 să grupeze

grupa (a ~) vb., ind. prez. 3 grupea

grupa vb., ind. prez. 1 sg. grupez, 3 sg. și pl. grupea

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

GRUPA vb. 1. v. aranja. 2. v. asocia. 3. v. comasa.

GRUPA vb. 1. a aranja, a așeza, a clasa, a clasifica, a dispune, a distribui, a împărți, a întocmi, a ordona, a organiza, a orîndui, a potrivi, a pune, a repartiza, a rîndui, a sistematiza, (pop.) a chiti, (înv.) a drege, a tocmi. (A ~ cum trebuia elementele unui ansamblu.) 2. a se asocia, a se însoți, a se întovărăși, a se uni, (înv. și pop.) a se prinde, (reg.) a se ortăci, (Mold. și Transilv.) a se însîmbra, (prin Transilv.) a se soți, (înv.) a intra. (Vino să te ~ cu noi.) 3. a comasa, a concentra. (A ~ mai multe unități industriale de profil.)

Intrare: grupa
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • grupa
  • grupare
  • grupat
  • grupatu‑
  • grupând
  • grupându‑
singular plural
  • grupea
  • grupați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • grupez
(să)
  • grupez
  • grupam
  • grupai
  • grupasem
a II-a (tu)
  • grupezi
(să)
  • grupezi
  • grupai
  • grupași
  • grupaseși
a III-a (el, ea)
  • grupea
(să)
  • grupeze
  • grupa
  • grupă
  • grupase
plural I (noi)
  • grupăm
(să)
  • grupăm
  • grupam
  • gruparăm
  • grupaserăm
  • grupasem
a II-a (voi)
  • grupați
(să)
  • grupați
  • grupați
  • gruparăți
  • grupaserăți
  • grupaseți
a III-a (ei, ele)
  • grupea
(să)
  • grupeze
  • grupau
  • grupa
  • grupaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

grupa, grupezverb

  • 1. tranzitiv reflexiv A (se) aduna la un loc, a (se) reuni într-un grup. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Oamenii se și grupară pe lîngă agitatorii fiecărei ulițe. MIHALE, O. 108. DLRLC
    • format_quote Cîteva sute de muncitori au inundat curtea, grupîndu-se către poartă. SAHIA, N. 36. DLRLC
    • 1.1. tranzitiv Comasa. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: comasa
      • format_quote Producătorii care își vor grupa terenurile pentru a lucra în comun vor primi prime de producție majorate cu 10% față de gospodăriile individuale. SCÎNTEIA, 1954, nr. 2873. DLRLC
  • 2. reflexiv A se alătura unei mișcări, unui curent, unui conducător (militând pentru o idee). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Îndată mai mulți juni plini de inimă se grupară în giuru-i. NEGRUZZI, S. I 339. DLRLC
    • format_quote tranzitiv Federația Sindicală Mondială este organizația cea mai puternică și cu cel mai mare prestigiu din istoria clasei muncitoare, organizație care grupează majoritatea oamenilor muncii de pe globul pămîntesc. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 11, 48. DLRLC
  • 3. tranzitiv A împărți, a repartiza în grupuri. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Elevii au fost grupați în trei cercuri de studii. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.