grupă sf [At: ALECSANDRI, P. II, 121/ Pl: ~pe / E: fr groupe] 1 Colectiv restrâns de oameni, subordonat unei forme organizatorice mai largi. 2 Unitate administrativă dintr-o întreprindere sau dintr-o instituție, bazată pe specializare, pe diviziunea muncii. 3 Cea mai mică subunitate militară de instrucție și de luptă. 4 (Rar) Grup (6). 5 Subdiviziune (în științe) care cuprinde elemente cu trăsături comune. 6 (Îs) ~ sangvină Fiecare dintre categoriile de clasificare a sângelui, întemeiată pe ansamblul de caracteristici ale globulelor roșii și ale plasmei sangvine. 7 (Spc) Fiecare dintre subîmpărțirile care rezultă din așezarea elementelor chimice în sistemul periodic, grupând elementele cu proprietăți înrudite. corectat(ă)

GRUPĂ, grupe, s. f. 1. Colectiv restrîns de oameni, subordonat unei forme organizatorice mai largi. Ca un rezultat al încercării de închegare organizatorică a elementelor revoluționare din țara noastră iau naștere grupele comuniste. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 368, 2/1. ◊ Grupă sindicală = grupă formată din salariați, membri de sindicat, ai unei întreprinderi sau instituții, care constituie unitatea de bază în organizarea sindicală. Organizațiile de partid trebuie să asigure ca grupele sindicale să devină factori de bază în mobilizarea oamenilor muncii în jurul partidului. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2563. Grupă de studenți = grupă compusă dintr-un număr de studenți (de la aceeași specialitate și din același an de studii) care urmează în comun același seminar sau execută aceleași lucrări de laborator. Grupă militară = cea mai mică subunitate militară (de obicei de infanterie) comandată de un sergent. ♦ Unitate administrativă în cadrul unei întreprinderi sau instituții, bazată pe specializare, pe diviziunea muncii. V. secție, sector. Grupa de studii și documentare. ♦ (Învechit) Grup (2). Mîna-i care poartă destinele lumești, Cea grupă zdrențuită în cale-i o salută. EMINESCU, O. I 61. ◊ (Poetic). [Florile] s-adună-n grupe, se feresc de buruiene Și privesc sosind prin aer zburători cu mîndre pene. ALECSANDRI, P. III 55. 2. Subdiviziune, mai ales în științele naturii, constînd din elemente care prezintă unul sau mai multe caractere comune. V. clasă, categorie. Regnul vegetal se subdivide în trei mari grupe: grupa criptogamelor inferioare, grupa criptogamelor superioare și grupa fanerogamelor. ◊ Grupă sanguină = fiecare dintre cele patru grupe în care se poate clasifica sîngele după anumite proprietăți ale globulelor roșii și ale serului sanguin și de care se ține seama la transfuzii, pentru a evita accidentele. Transfuziile se fac între persoane din aceeași grupă sanguină.

GRUPĂ s.f. 1. Mic colectiv de oameni subordonați unor forme organizatorice mai largi. ♦ (Mil.) Cea mai mică subunitate de instrucție și de luptă. ♦ Unitate administrativă dintr-o întreprindere sau instituție, bazată pe specializare, pe diviziunea muncii. 2. Subdiviziune în științele naturii alcătuită din elemente care prezintă caractere comune. ♦ (Chim.) Fiecare dintre cele nouă subîmpărțiri ale sistemului periodic, cuprinzînd elemente cu proprietăți asemănătoare. ◊ Grupă sanguină = fiecare dintre cele patru categorii în care se poate clasifica sîngele. [< fr. groupe].

GRUPĂ s. f. 1. mic colectiv de oameni subordonați unor forme organizatorice mai largi. ◊ (mil.) cea mai mică subunitate de instrucție și luptă. ◊ unitate administrativă dintr-o întreprindere sau instituție, bazată pe specializare, pe diviziunea muncii. 2. subdiviziune în științele naturii, din elemente care prezintă caractere comune. ◊ (chim.) fiecare dintre cele nouă subîmpărțiri ale sistemului periodic, cuprinzând elemente cu proprietăți asemănătoare. ♦ ~ sangvină = fiecare dintre cele patru categorii în care se poate clasifica sângele, după însușirile antigenice condiționate genetic. 3. subdiviziune în cadrul sistemului morfologic cuprinzând elemente cu trăsături comune. 4. totalitatea depozitelor sedimentare formate în timpul unei ere geologice. (< fr. groupe)

GRUPĂ ~e f. 1) Colectiv mic de oameni, care aparține unei organizații mai mari. ~ de studenți. 2) Subdiviziune în anumite științe constând din elemente cu trăsături comune. ~a sistemului periodic. 3): ~ sangvină categorie a sângelui având la bază anumite caracteristici ale globulelor roșii și ale plasmei. [G.-D. grupei] /<fr. groupe

grupă s. f., g.-d. art. grupei; pl. grupe

grupă s. f., g.-d. art. grupei; pl. grupe

grupă s. f., g.-d. art. grupei; pl. grupe

grupă, -pe (o grupă de consonante).

GRUPĂ SECUNDARĂ s. v. subgrupă.

grupă Dicționarele noastre citează în general alături formele grup și grupă (DU numai grup), socotindu-le pe amîndouă provenite din fr. groupe, fără nici o explicație a apariției dubletului; Scriban pornește pentru grup de la it. gruppo și pentru grupă de la fr. groupe. În realitate nu se vede nici un motiv pentru care masculinul francez s-ar fi transformat în românește în feminin (transformarea femininelor în neutre este în schimb frecventă, vezi ER, p. 42-51). Dar grupă apare ca feminin în rusă și în bulgară, iar punctul de plecare pentru aceste limbi este germ. Gruppe, feminin. Pare natural să credem că în românește femininul vine din rusește, cu atît mai mult cu cît s-a folosit multă vreme ca termen de organizare militarăi. Nu este exclus ca în unele accepțiuni femininul să vină direct din germană. În schimb nu se vede nici o piedică pentru a explica neutrul prin franceză.

GRUPĂ s. f. (< fr. groupe): subdiviziune în cadrul sistemului morfologic, care cuprinde elemente cu trăsături comune; subîmpărțire în cadrul unei clase de cuvinte în morfologie. ◊ ~ flexionară: g. de cuvinte din cadrul aceleiași părți de vorbire, care au aceleași caracteristici de flexiune. În limba română se întâlnesc g. (tipuri) flexionare la substantive, la adjective și la verbe (v. substantiv, adjectiv și verb).

a lua (cuiva) grupa sanguină expr. a lovi (pe cineva) cu cuțitul