9 definiții pentru grăbit

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GRĂBIT, -Ă, grăbiți, -te, adj. (Despre oameni) Care se grăbește, care merge foarte repede (pentru a ajunge undeva la timp). – V. grăbi.

GRĂBIT, -Ă, grăbiți, -te, adj. (Despre oameni) Care se grăbește, care merge foarte repede (pentru a ajunge undeva la timp). – V. grăbi.

grăbit, ~ă [At: CREANGĂ, A. 20 / V: ~bghi[1] sf / Pl: ~iți, ~e / E: grăbi] 1 a Care face repede toate pregătirile necesare. 2 a (D. oameni) Care merge repede pentru a ajunge undeva. 3 a Care acționează cât mai repede. 4 a Care acționează în grabă și fără prea multă chibzuială. 5 a (D. fructe) Copt repede. 6 sf (Îf grăbghită) Plăcintă din mălai și aluat de pâine. 7 sf (Reg; îf grăbghită) Clătită (6). corectat(ă)

  1. În original, fără accent — LauraGellner

GRĂBIT, -Ă, grăbiți, -te, adj. Care se grăbește; zorit. Tătarii mîncau grăbiți lîngă capetele cailor. SADOVEANU, O. VII 17. Viforul noapte-nălța în calea grăbitelor trenuri Albele lui baricade de-omăt, strămutîndu-le-ntr-una. ANGHEL-IOSIF, C. M. II 100. Pe soră-ta Măriuca, de grăbiți ce am fost, o uitasem acasă. CREANGĂ, A. 20. ◊ (Adverbial) Și-atunci din tron s-a ridicat Un împărat după-mpărat, Și regii-n purpur s-au încins, Și doamnele grăbit au prins Să se gătească dinadins, Ca niciodat’. COȘBUC, P. I 54.

grăbít, -ă adj. Care e făcut în grabă, pripit: lucru grăbit. Care se grăbește, pripit: oamenĭ grăbițĭ.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

GRĂBIT adj., adv. 1. adj. v. iute. 2. adv. (reg.) zornic. (Fuge ~ către casă.) 3. adj. v. accelerat. 4. adj., adv. v. des.

GRĂBIT adj., adv. 1. adj. grabnic, iute, întins, precipitat, rapid, repede, repezit, zorit, (înv. și pop.) silit, silnic, (înv.) pripitor. (Un mers ~.) 2. adv. (reg.) zornic. (Fuge ~ către casă.) 3. adj. accelerat, iuțit, rapid, zorit. (Ritm ~ de deplasare.) 4. adj., adv. des, iute, rapid. (Respirație ~; respiră ~.)

Grăbit ≠ agale, cătinel, domol, încet

Intrare: grăbit
grăbit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • grăbit
  • grăbitul
  • grăbitu‑
  • grăbi
  • grăbita
plural
  • grăbiți
  • grăbiții
  • grăbite
  • grăbitele
genitiv-dativ singular
  • grăbit
  • grăbitului
  • grăbite
  • grăbitei
plural
  • grăbiți
  • grăbiților
  • grăbite
  • grăbitelor
vocativ singular
plural
grăbghită
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

grăbit, grăbiadjectiv

  • 1. (Despre oameni) Care se grăbește, care merge foarte repede (pentru a ajunge undeva la timp). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Tătarii mîncau grăbiți lîngă capetele cailor. SADOVEANU, O. VII 17. DLRLC
    • format_quote Viforul noapte-nălța în calea grăbitelor trenuri Albele lui baricade de-omăt, strămutîndu-le-ntr-una. ANGHEL-IOSIF, C. M. II 100. DLRLC
    • format_quote Pe soră-ta Măriuca, de grăbiți ce am fost, o uitasem acasă. CREANGĂ, A. 20. DLRLC
    • format_quote (și) adverbial Și-atunci din tron s-a ridicat Un împărat după-mpărat, Și regii-n purpur s-au încins, Și doamnele grăbit au prins Să se gătească dinadins, Ca niciodat’. COȘBUC, P. I 54. DLRLC
etimologie:
  • vezi grăbi DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.