13 definiții pentru guraliv (s.m.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GURALIV, -Ă, guralivi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care vorbește mult, întruna; limbut, vorbăreț. [Var.: (reg.) guraliu, -ie adj.] – Din bg. govorliv (după gură).

guraliv, ~ă smf, a [At: EMINESCU, P. 273 / V: ~iu / Pl: ~i, ~e / E: bg говорлив] (Om) care vorbește mult (și adesea fără rost) Si: limbut, vorbăreț.

GURALIV, -Ă, guralivi, -e, adj., s. m. și f. (Om) care vorbește mult, întruna; limbut, vorbăreț. [Var.: (reg.) guraliu, -ie adj.] – Din bg. govorliv (după gură).

GURALIV ~ă (~i, ~e) și substantival Care vorbește mult; bun de gură; gureș. /<bulg. govorliv

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

guraliv adj. m., s. m., pl. guralivi; adj. f., s. f. gurali, pl. guralive

guraliv adj. m., s. m., pl. guralivi; adj. f., s. f. guralivă, pl. guralive

guraliv adj. m., s. m., pl. guralivi; f. sg. guralivă, pl. guralive

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

GURALIV s., adj. clănțău, flecar, limbut, palavragiu, vorbăreț, vorbă-lungă, (livr.) locvace, (rar) ploscar, ploscaș, taclagiu, (pop. și fam.) farfara, (pop.) gureș, toacă-gura, (înv. și reg.) spornic, vorbareț, (reg.) pălăvatic, pălăvrăgit, tololoi, vorbar, (Mold.) dîrdală, lehău, leorbău, (Transilv.) stroncănitor, (prin Munt.) tîndălit, (Mold.) trăncălău, (înv.) limbareț, vorovaci, (fam.) moftangiu, (rar fam.) moftolog, mofturean, (fig.) meliță. (E un mare ~!)

GURALI s. flecară, limbută, palavragioaică, vorbăreață, (fam.) moftangioaică.

Intrare: guraliv (s.m.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • guraliv
  • guralivul
  • guralivu‑
plural
  • guralivi
  • guralivii
genitiv-dativ singular
  • guraliv
  • guralivului
plural
  • guralivi
  • guralivilor
vocativ singular
  • guralivule
  • guralive
plural
  • guralivilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

guraliv, guralivisubstantiv masculin
gurali, guralivesubstantiv feminin
guraliv, guraliadjectiv

  • 1. (Persoană) care vorbește mult, întruna. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Guralivă n-a fost baba Ioana niciodată, ci mai mult morocănoasă. REBREANU, R. I 151. DLRLC
    • format_quote Femeia guralivă începu o altă istorie. SANDU-ALDEA, U. P. 207. DLRLC
    • format_quote Și-i zise-ncet: «Încă de mic Te cunoșteam pe tine, Și guraliv și de nimic, Te-ai potrivi cu mine». EMINESCU, O. I 175. DLRLC
  • comentariu Varianta guraliu, -ie este doar adjectiv. dexonline
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.