20 de definiții pentru guraliv (adj.)
din care- explicative (10)
- morfologice (4)
- relaționale (5)
- argou (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
GURALIV, -Ă, guralivi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care vorbește mult, întruna; limbut, vorbăreț. [Var.: (reg.) guraliu, -ie adj.] – Din bg. govorliv (după gură).
guraliv, ~ă smf, a [At: EMINESCU, P. 273 / V: ~iu / Pl: ~i, ~e / E: bg говорлив] (Om) care vorbește mult (și adesea fără rost) Si: limbut, vorbăreț.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
GURALIV, -Ă, guralivi, -e, adj., s. m. și f. (Om) care vorbește mult, întruna; limbut, vorbăreț. [Var.: (reg.) guraliu, -ie adj.] – Din bg. govorliv (după gură).
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
GURALIV, -Ă, guralivi, -e, adj. Limbut, vorbăreț, bun de gură; gălăgios. Guralivă n-a fost baba Ioana niciodată, ci mai mult morocănoasă. REBREANU, R. I 151. Femeia guralivă începu o altă istorie. SANDU-ALDEA, U. P. 207. Și-i zise-ncet: «Încă de mic Te cunoșteam pe tine, Și guraliv și de nimic, Te-ai potrivi cu mine». EMINESCU, O. I 175. – Variantă: guraliu, -ie, guralii (CREANGĂ, A. 152), adj.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
GURALIV ~ă (~i, ~e) și substantival Care vorbește mult; bun de gură; gureș. /<bulg. govorliv
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
guraliv a. și m. bun de gură.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
guralív, -ă adj. (d. gură cu suf. slav -liv, ca în bg. govorliv, vsl. govorĭlivŭ, id.). Limbut, vorbăreț, care vorbește mult. V. flecar.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
GURALIU, -IE adj. v. guraliv.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
GURALIU, -IE adj. v. guraliv.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
guraliu, ~ie a vz guraliv
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
GURALIU, -IE adj. V. guraliv.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
guraliv adj. m., s. m., pl. guralivi; adj. f., s. f. guralivă, pl. guralive
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de Serene76
- acțiuni
guraliv adj. m., s. m., pl. guralivi; adj. f., s. f. guralivă, pl. guralive
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
guraliv adj. m., s. m., pl. guralivi; f. sg. guralivă, pl. guralive
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
guraliv.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
GURALIV s., adj. v. flecar.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
GURALIV s., adj. clănțău, flecar, limbut, palavragiu, vorbăreț, vorbă-lungă, (livr.) locvace, (rar) ploscar, ploscaș, taclagiu, (pop. și fam.) farfara, (pop.) gureș, toacă-gura, (înv. și reg.) spornic, vorbareț, (reg.) pălăvatic, pălăvrăgit, tololoi, vorbar, (Mold.) dîrdală, lehău, leorbău, (Transilv.) stroncănitor, (prin Munt.) tîndălit, (Mold.) trăncălău, (înv.) limbareț, vorovaci, (fam.) moftangiu, (rar fam.) moftolog, mofturean, (fig.) meliță. (E un mare ~!)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Guraliv ≠ morocănos, mut, taciturn, tăcut, închis
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
GURALIVĂ s. v. flecară.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
GURALIVĂ s. flecară, limbută, palavragioaică, vorbăreață, (fam.) moftangioaică.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
guralivă, guralive adj. f. (glum. – d. femei) care practică sexul oral.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
adjectiv (A1) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
adjectiv (A108) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
guraliv, guralivisubstantiv masculin guralivă, guralivesubstantiv feminin guraliv, guralivăadjectiv
- 1. (Persoană) care vorbește mult, întruna. DEX '09 DLRLC
- Guralivă n-a fost baba Ioana niciodată, ci mai mult morocănoasă. REBREANU, R. I 151. DLRLC
- Femeia guralivă începu o altă istorie. SANDU-ALDEA, U. P. 207. DLRLC
- Și-i zise-ncet: «Încă de mic Te cunoșteam pe tine, Și guraliv și de nimic, Te-ai potrivi cu mine». EMINESCU, O. I 175. DLRLC
-
- comentariu Varianta guraliu, -ie este doar adjectiv. dexonline
etimologie:
- govorliv (după gură). DEX '09 DEX '98