guvernare sf [At: EMINESCU, I. V. 45 / Pl: ~nări / E: guverna] 1 Conducere, administrare a unui stat. 2 Perioadă în care un guvern își exercită activitatea.

GUVERNARE, guvernări, s. f. 1. Acțiunea de a guverna; conducere a unui stat sau a unei unități administrative. Sfaturile populare constituie forma de guvernare cea mai democratică din istoria poporului nostru. IST. R.P.R. 736. 2. Perioadă în care un guvern își exercită activitatea.

GUVERNARE s.f. Acțiunea de a guverna și rezultatul ei; timp cît durează un guvern sau o formă de guvernămînt. ♦ Conducerea unei nave cu ajutorul cîrmei. [< guverna].

GUVERNARE s. f. 1. acțiunea de a guverna; timp cât durează un guvern. 2. conducerea unei nave cu ajutorul cârmei. (< guverna)

GUVERNARE ~ări f. 1) v. A GUVERNA. 2) Perioadă în care un guvern își exercită puterea. /v. a guverna

guvernare s. f., g.-d. art. guvernării; pl. guvernări

guvernare s. f., g.-d. art. guvernării; pl. guvernări

guvernare s. f., g.-d. art. guvernării; pl. guvernări

GUVERNARE s. 1. cârmuire, conducere, diriguire, domnie, stăpânire, (înv. și pop.) oblăduire, (înv.) chiverniseală, chivernisire, ocârmuire, purtare, purtat, stăpânie, vlădicie, (fig.) cârmă. (~ țării de către Sfat.) 2. conducere, guvernământ, regim. (S-a instaurat o nouă ~ în acel stat.)

GUVERNARE s. (POLITICĂ) 1. cîrmuire, conducere, diriguire, domnie, stăpînire, (înv. și pop.) oblăduire, (înv.) chiverniseală, chivernisire, ocîrmuire, purtare, purtat, stăpînie, vlădicie, (fig.) cîrmă. (~ țării de către sfat.) 2. conducere, regim. (S-a instaurat o nouă ~ în acel stat.)