GUȘTER, (I) gușteri, s. m., (II, III) guștere, s. n. I. S. m. Specie de șopârlă de culoare verde, cu coada lungă, care se hrănește cu insecte (Lacerta viridis). II. S. n. (Reg.) Gâtlej; esofag. ♦ Omușor. III. S. n. (Med.; pop.) Crup. – Din bg., scr. gušter.

GUȘTER ~i m. 1) Șopârlă cu spatele verde și cu coada foarte lungă, care se hrănește cu insecte; șopârlă verde. 2) pop. Parte a tubului digestiv cuprins între faringe și stomac; esofag. 3) Prelungire musculară posterioară a cerului gurii; omușor; uvulă; împărătuș. /<bulg., sb. gušter

gușter¹ (animal) s. m., pl. gușteri

gușter (zool. ) s. m., pl. gușteri

gușter (gâtlej, boală la copii) s. n., pl. guștere

GUȘTER s. (ZOOL.; Lacerta viridis) (reg.) șopârlă.

GUȘTER s. v. beregată, crup, esofag, gâtlej, luetă, omușor, uvulă.