24 de definiții pentru hâțâna

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HÂȚÂNA, hâțân, vb. I. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) scutura puternic; a (se) zgâlțâi; a (se) hâțâi. ♦ A (se) mișca încoace și încolo; a (se) legăna, a (se) balansa. – Din hâț.

hâțâna vtr [At: COSTINESCU / V: (reg) hățăna, hățăni, hănțăni, hâlțăni, hâlț~, hâlțina, hânțăni, hâțina / Pzi: hâțăn / E: fo cf hâț] 1-2 A (se) mișca pendulând într-o parte și în alta Si: a (se) hâțâi (1-2). 3-6 vtr A (se) clătina (scârțâind) Si: a (se) hâțâi (3-6). 7-8 A (se) legăna. 9-10 A (se) zgâlțâi puternic.

HÂȚÂNA, hâțân, vb. I. Tranz. și refl. A (se) scutura puternic; a (se) zgâlțâi; a (se) hâțâi. ♦ A (se) mișca încoace și încolo; a (se) legăna, a (se) balansa. – Din hâț.

A HÂȚÂNA hâțân tranz. v. A HÂȚÂI. /hâț + suf. ~âna

HÎȚÎNA, hîțîn, vb. I. 1. Tranz. A scutura puternic, a zgîlțîi. Scoală... grăi Sandu Lungu către nevastă și prinse-a o hîțîna. La TDRG. Vîntul hîțîna ușa și fereștile. VLAHUȚĂ, O. A. 136. ◊ Refl. Bombe răzlețe cădeau pe-aproape și pereții grajdului se hîțînau. CAMILAR, N. II 458. 2. Refl. A se mișca încoace și încolo; a se legăna, a se balansa. Creanga scîrțîia și trosnea... Se hîțîna ba ici, ba colea. DEȘLIU, G. 41. ◊ Tranz. Hîțînară trupul, legănîndu-l înainte de a-l lăsa în adînc. CAMILAR, N. I 84.

hățănà v. a mișca într’o parte și întralta, a clătina ușor. [V. haț!].

hîlțîĭ, hîlțîn, V. hîțîĭ.

hîțîĭ (Munt.) și hîlțîĭ (Olt.), a -í, și hîțîn (Mold.) și hîlțîn (Munt. vest), a v. tr. (bg. hŭlcan, sughiț, rudă cu hîț, huța-huța, zgîlțîĭ, hîltîcîĭ, bîțîĭ, fîțîĭ ș. a. Cp. și cu vsl. *hvĕĭati, ceh. chviti, a hîțîna. Bern. 1, 407). Zgîlțîĭ, clatin, scutur: a hîțîna un pom, o masă (a hîlțîi în rev. I. Crg. 5, 125). V. refl. Mă clatin, mă honcăĭ (despre o masă șchĭoapă, o trăsură hodorogită). – Și húțun, a (Bihor. Șez. 37, 131).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

hâțâna (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. hâțân, 3 hâțână; conj. prez. 1 sg. să hâțân, 3 să hâțâne

hâțâna (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 hâțână

hâțâna vb., ind. prez. 3 sg. hâțână

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

HÂȚÂNA vb. v. balansa, clătina, legăna, oscila, pendula.

hîțîna vb. v. BALANSA. CLĂTINA. LEGĂNA. OSCILA. PENDULA.

HÎȚÎNA vb. a clătina, a hîțîi, a hodorogi, a hurduca, a hurducăi, a hurui, a scutura, a zdroncăni, a zdruncina, a zgîlțîi, a zgudui, (reg.) a bălăbăni, (Mold.) a drîgîi, (Ban.) a zducni. (Căruța l-a ~ bine.)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

hâlțâna, hâlțân, vb. I (reg.) a (se) mișca încoace și încolo, a (se) clătina, a oscila.

Intrare: hâțâna
verb (VT2)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • hâțâna
  • hâțânare
  • hâțânat
  • hâțânatu‑
  • hâțânând
  • hâțânându‑
singular plural
  • hâțână
  • hâțânați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • hâțân
(să)
  • hâțân
  • hâțânam
  • hâțânai
  • hâțânasem
a II-a (tu)
  • hâțâni
(să)
  • hâțâni
  • hâțânai
  • hâțânași
  • hâțânaseși
a III-a (el, ea)
  • hâțână
(să)
  • hâțâne
  • hâțâna
  • hâțână
  • hâțânase
plural I (noi)
  • hâțânăm
(să)
  • hâțânăm
  • hâțânam
  • hâțânarăm
  • hâțânaserăm
  • hâțânasem
a II-a (voi)
  • hâțânați
(să)
  • hâțânați
  • hâțânați
  • hâțânarăți
  • hâțânaserăți
  • hâțânaseți
a III-a (ei, ele)
  • hâțână
(să)
  • hâțâne
  • hâțânau
  • hâțâna
  • hâțânaseră
hățăna
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
hâțina
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
hânțăni
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
hâlțina
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
hâlțăni
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
hâlțâna
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
hățăni
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

hâțâna, hâțânverb

  • 1. popular A (se) scutura puternic; a (se) zgâlțâi; a (se) hâțâi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Scoală... grăi Sandu Lungu către nevastă și prinse-a o hîțîna. La TDRG. DLRLC
    • format_quote Vîntul hîțîna ușa și fereștile. VLAHUȚĂ, O. A. 136. DLRLC
    • format_quote Bombe răzlețe cădeau pe-aproape și pereții grajdului se hîțînau. CAMILAR, N. II 458. DLRLC
    • 1.1. A (se) mișca încoace și încolo; a (se) legăna, a (se) balansa. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Creanga scîrțîia și trosnea... Se hîțîna ba ici, ba colea. DEȘLIU, G. 41. DLRLC
      • format_quote Hîțînară trupul, legănîndu-l înainte de a-l lăsa în adînc. CAMILAR, N. I 84. DLRLC
etimologie:
  • hâț DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.