8 definiții pentru habitual
Explicative DEX
HABITUAL, -Ă, habituali, -e, adj. (Rar) Obișnuit, frecvent. [Pr.: -tu-al] – Din fr. habituel.
HABITUAL, -Ă, habituali, -e, adj. (Rar) Obișnuit, frecvent. [Pr.: -tu-al] – Din fr. habituel.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
habitual, ~ă a [At: DEX2/ P: ~tu-al / Pl: ~i, ~e / E: fr habituel] (Rar) 1 Obișnuit. 2 Frecvent.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
HABITUAL, -Ă adj. (Rar) Obișnuit, frecvent. [Pron. -tu-al. / < fr. habituel].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
HABITUAL, -Ă adj. obișnuit, frecvent. (< fr. habituel)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
HABITUAL ~ă (~i, ~e) Care este obișnuit; frecvent. /<fr. habituel
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
abituál, -ă adj. v. habitual.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de CristinaDianaN
- acțiuni
*abituál, -ă adj. (mlat. habitualis, d. lat. habituare, a deprinde). Obișnuit, consuetudinar: plimbare abituală.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
habitual adj. m., pl. habituali; f. sg. habituală, pl. habituale
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
- silabație: ha-bi-tu-al
|  adjectiv (A1)   Surse flexiune: DOR  | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular | 
 | 
 | 
 | 
 | 
| plural | 
 | 
 | 
 | 
 | |
| genitiv-dativ | singular | 
 | 
 | 
 | 
 | 
| plural | 
 | 
 | 
 | 
 | |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
|  adjectiv (A1)  | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular | 
 | 
 | 
 | 
 | 
| plural | 
 | 
 | 
 | 
 | |
| genitiv-dativ | singular | 
 | 
 | 
 | 
 | 
| plural | 
 | 
 | 
 | 
 | |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
  habitual, habitualăadjectiv  
 etimologie:
-  habituel DEX '09 DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.