15 definiții pentru hachiță

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HACHIȚĂ, hachițe, s. f. (La pl.; în expr.) A avea hachițe sau a-l apuca (pe cineva), a-i veni (cuiva) hachițele = a avea toane, capricii, istericale. [Acc. și: hachițe] – Et. nec.

HACHIȚĂ ~e f. Dorință sau atitudine neașteptată, trecătoare (și neobișnuită); toană[1]; capriciu. Asta-i ~a ta.A avea ~e (a-l apuca (pe cineva) ~ele sau a-i veni ~ele) a) a deveni capricios; b) a avea o criză de isterie. /Orig. nec.

  1. În original, incorect, taină. — cata

háchiță f., pl. e. Est. Fam. Furie, capriciŭ, gust de ceartă saŭ de vre-o extravaganță: l-a apucat (saŭ ĭ-a venit) hachița (saŭ hachițele) să plece. – Și haghiță. V. huĭ și paraxin.

hachițe sfp [At: CONV. LIT. XLIV, 544 / V: haghițe / E: nct] 1 (Mol) Boală umană nedefinită mai îndeaproape. 2 (Îe) A-l apuca (sau a-i veni) ~ele A-l apuca istericalele. 3 (Îae) A avea capricii. 4 Ceartă.

HACHIȚE s. f. pl. (În expr.) A avea hachițe sau a-l apuca (pe cineva), a-i veni (cuiva) hachițele = a avea toane, capricii, istericale. [Acc. și: hachițe] – Et. nec.

HACHIȚE s. f. pl. (În expr.) A avea hachițe, a-l apuca pe cineva (sau a-i veni cuiva) hachițele = a avea toane, capricii. Muierea mea s-ar fi dus și după o potaie de lupi... cînd îi venea hachițele ei de dus. La TDRG.

HACHIȚE s. f. pl. 1. (În expr.) A avea hachițe (a-l apuca pe cineva sau a-i veni cuiva hachițele) = a avea toane, capricii, istericale. 2. Chichițe, nod în papură. [Acc. și: hachițe]

hàchițe f. pl. Mold. toane: i-au venit hachițele să plece. [Origină necunoscută].

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

hachiță s. f., g.-d. art. hachiței; pl. hachițe

hachiță s. f., g.-d. art. hachiței; pl. hachițe

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

HACHIȚĂ s. v. capriciu, chef, fandoseală, fantezie, fason, fiță, maimuțăreală, moft, naz, poftă, prosteală, sclifoseală, toană.

hachiță s. v. CAPRICIU. CHEF. FANDOSEALĂ. FANTEZIE. FASON. FIȚĂ. MAIMUȚĂREALĂ. MOFT. NAZ. POFTĂ. PROSTEALĂ. SCLIFOSEALĂ. TOANĂ.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

hachiță (-țe), s. f. – (Mold.) Capriciu, chef, toane, încăpățînare. Origine necunoscută.

Intrare: hachiță
hachiță substantiv feminin
  • pronunție: hachiță, hachiță
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hachiță
  • hachița
plural
  • hachițe
  • hachițele
genitiv-dativ singular
  • hachițe
  • hachiței
plural
  • hachițe
  • hachițelor
vocativ singular
plural
haghițe
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

hachiță, hachițesubstantiv feminin

  • 1. (la) plural Chichițe, nod în papură. DLRM
  • chat_bubble (la) plural A avea hachițe sau a-l apuca (pe cineva), a-i veni (cuiva) hachițele = a avea toane, capricii, istericale. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Muierea mea s-ar fi dus și după o potaie de lupi... cînd îi venea hachițele ei de dus. La TDRG. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.