16 definiții pentru haidamac (persoană)
din care- explicative (11)
- morfologice (3)
- etimologice (1)
- argou (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
HAIDAMAC, haidamaci, s. m. (Fam.) 1. Derbedeu, bătăuș, tâlhar, haidău (2). 2. Om zdravăn, vlăjgan, lungan. – Din tc. haydamak.
HAIDAMAC, haidamaci, s. m. (Fam.) 1. Derbedeu, bătăuș, tâlhar, haidău (2). 2. Om zdravăn, vlăjgan, lungan. – Din tc. haydamak.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
haidamac [At: (a. 1821) ȘIO, ap. DA ms / V: ai~, hăidăm~ / Pl: ~aci sm, ~ace sn / E: tc haydamak] 1 sm (Mun) Om zdravăn, dar leneș. 2 sm Căpitan de hoți. 3 sm (Mol) Om care pierde vremea în zadar. 4 sm (Mol ) Prostălău. 5 sn (Ban; îf ai~) Bâtă mare.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
HAIDAMAC, haidamaci, s. m. 1. Om fără căpătîi, derbedeu, golan, bătăuș; (învechit) tîlhar, hoț. Trimite haidamaci de la liberali și de la conservatori, să se bată cu cetățenii. PAS, Z. II 47. Li să acrise tot umblînd încoace și încolo prin pădure ca niște haidamaci. ISPIRESCU, L. 336. Căpitanul meu... era un tip de haidamac. CARAGIALE, M. 283. 2. (Învechit) Păzitor de vite; văcar; haidău (1). Neguțătorii se așezau la taifas; haidamacii se culcau cu pletele în ochi pe sub șoproane. SADOVEANU, F. J. 443. – Variantă: haidămac (STANCU, D. 254) s. m.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
HAIDAMAC2, haidamaci, s. m. 3. (Înv.) Păzitor de vite. – Tc. haydamak.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
HAIDAMAC ~ci m. pop. 1) Bărbat înalt și puternic (care umblă fără rost); haidău. 2) înv. Persoană care comitea jafuri, făcând uz de forță; bandit; tâlhar. /<turc. haydamak
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
haidamac m. vagabond: acolo umblă câtva timp ca un haidamac. ISP. [Turc. HAYDAMAK].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
haĭdamác m. (turc. haĭdamak, tîlhar. Cazac rebel în Polonia; rus. gaĭdamák, pol. hajdamak. V. haĭdăŭ). Vagabond, haĭmana: haĭdamacĭ și hahalere colectiviste (Car.). – În Ban. aĭdamac, s. n., pl. e (sîrb. ajdamak, cĭomag), cĭomag, bîtă. V. huligan.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
aidamac sm vz haidamac
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
hăidămac smn vz haidamac
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
HAIDĂMAC s. m. v. haidamac.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
aĭdamác, V. haĭdamac.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
haidamac (fam.) s. m., pl. haidamaci
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
haidamac (fam.) s. m., pl. haidamaci
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
haidamac s. m., pl. haidamaci
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
haidamac (haidamaci), s. m. – Derbedeu, haimana. Tc. haydamak (Șeineanu, II, 195; Lokotsch 780), cf. sb. ajdamak „băț” (de unde în Banat, haidamac, s. n. „băț”), pol. hajdamaka.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
haidamac, haidamaci s. m. 1. derbedeu; bătăuș 2. om zdravăn / mătăhălos
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv masculin (M13) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
substantiv masculin (M13) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
substantiv masculin (M13) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
haidamac, haidamacisubstantiv masculin
-
- Trimite haidamaci de la liberali și de la conservatori, să se bată cu cetățenii. PAS, Z. II 47. DLRLC
- Li să acrise tot umblînd încoace și încolo prin pădure ca niște haidamaci. ISPIRESCU, L. 336. DLRLC
- Căpitanul meu... era un tip de haidamac. CARAGIALE, M. 283. DLRLC
-
-
- diferențiere Om zdravăn, dar leneș. MDA2
-
-
- Neguțătorii se așezau la taifas; haidamacii se culcau cu pletele în ochi pe sub șoproane. SADOVEANU, F. J. 443. DLRLC
-
- 4. Căpitan de hoți. MDA2
- 5. Om care pierde vremea în zadar. MDA2
- 6. Prostălău. MDA2sinonime: prostălău
etimologie:
- haydamak DEX '09 MDA2 DEX '98