18 definiții pentru haiduc

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HAIDUC, haiduci, s. m. 1. Răzvrătit împotriva ordinii stabilite, care, trăind singur sau în cete în păduri, jefuia pe bogați și ajuta pe săraci; haramin. 2. (Înv.) Soldat mercenar. – Din bg., sb. hajduk.

haiduc sm [At: M. COSTIN, ap. LET. I, 222/6 / V: a~, ghea~, va~[1] / Pl: ~uci / E: srb hajduk, cf mg hajdu] 1 (Înv) Soldat de infanterie în vechea armată maghiară. 2 (Înv) Mercenar ungur în vechea armată română. 3 (Înv; pex) Soldat român. 4 (Trs) Paznic al închisorilor. 5 (Trs) Jandarm. 6 (Trs) Polițai. 7 Om răzvrătit împotriva ordinii sociale, care facea parte dintr-o ceată, se ascundea în păduri și jefuia. 8 Om care fura de la cei bogați pentru a împărți averile celor săraci. 9 Nume de câine ciobănesc care gonește lupii și se îndepărtează mult de stână.

  1. Variantă neconsemnată ca intrare principală. — gall

HAIDUC, haiduci, s. m. 1. Om care, răzvrătindu-se împotriva asupririi, își părăsea casa și trăia în păduri, singur sau în cete, jefuind pe bogați și ajutând pe săraci; haramin. 2. (Înv.) Soldat mercenar. – Din bg., scr. hajduk.

HAIDUC, haiduci, s. m. 1. (Munt., Mold., în trecut) Om care, răzvrătindu-se împotriva asupririi, își părăsea casa și trăia în păduri, singur sau întovărășit de alții, jefuind și prădînd pe bogați și ajutînd pe săraci. Haiducul Iancu Jianu.Vestitul haiduc și isprăvile lui se plimbau... din vioară în vioară. GALACTION, O. I 264. Doinind din frunză vesel, pe potică, Se duce-n sus, prin aluniș, haiducul. IOSIF, V. 70. Nu-i de mult de cînd, în codru, cu o ceată de haiduci, Numele-mi suna prin țeară, ca o seceră ce sună Cînd retează buruiana să crească iarba cea bună! HASDEU, R. V. 102. 2. (Învechit) Soldat mercenar. Haiducii leșești sosiră cu pași grăbiți, sunîndu-și pintenii și șpăngile. SADOVEANU, O. VII 95. 2500 haiduci romîni din Țara Romînească, trecînd Dunărea mai în sus de Nicopol, pustiesc mai multe sate și izbesc fără de veste cetatea numită Plevna. BĂLCESCU, O. II 164.

HAIDUC ~ci m. (în trecut) 1) Țăran răzvrătit care se retrăgea în pădure, jefuia pe bogați și ajută pe săraci. 2) Pedestraș angajat cu plată într-o armată străină. /<bulg., sb. hajduk, ung. hajdu

haiduc m. 1. od. dorobanț, mai ales ungur: husari, haiduci și catane pe Români au năpădit NEGR.; 2. hoț de codru; 3. cel ce apucă calea codrului luptând (ca și clefții greci) în contra tiraniei fanariote: Bujor, Corbea, Grozea, Tunsu, au fost haiduci vestiți. [Ung. HAJDÙ, pedestraș, tâlhar (pl. HAJDÚK)].

haĭdúc m. (ung. hajdú, pl. hajdúk, dorobanț, agent, de unde vine și turc. haĭdud, infanterist unguresc; rus. gaĭdúk, pol. ceh. sîrb. bg. hajduk, alb. haĭdút. V. haĭdăŭ, haĭdamac). Infanterist unguresc (vechĭ). Tîlhar național care trăĭa în codri și lupta contra tiraniiĭ Turcilor, ca Bujor, Codreanu, Corbea, Tunsu ș. a. V. pandur.

Haiducu (Hajdu) n. județ al Banatului: 240.000 loc., cu cap. Debrețin.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

HAIDUC s. (înv. și pop.) pandur, (reg.) pribeag, (înv.) haramin.

HAIDUC s. (înv. și pop.) pandur, (reg.) pribeag, (înv.) haramin.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

haiduc (haiduci), s. m.1. Soldat de infanterie din armata ungară. – 2. (Trans.) Paznic, vardist. – 3. Om în afara legii care se ocupa cu jaful, mai cu seamă ca protest împotriva dominației străine sau a nedreptății sociale, îndeosebi în perioada de la sfîrșitul sec. XVIII și începutul sec. următor. Mag. hajdú, pl. hajdúk (Cihac, II, 503), de unde și tc. haydud „muncitor ungur”. Poate să fi intrat în rom. prin tc. (Lokotsch 781; Ronzevalle 82) sau sl. (Miklosich, Slaw. Elem., 51; DAR; dar. cf. Berneker), cf. bg., sb. hajduk „tîlhar”, alb. hajdut (din tc.), rus. gaiduk.Der. haiducesc, adj. (de haiduc); haiducește, adv. (ca haiducii); haiducie, s. f. (viață sau îndeletnicire de haiduc); haiducime, s. f. (ceată de haiduci); haiduci, vb. (a duce viață de haiduc).

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

HAIDUC, Ionel (n. 1937, Cluj), chimist român. Acad. (1991), prof. univ. la Cluj-Napoca. Lucrări în domeniul chimiei ciclurilor anorganice, al compușilor organometalici („Introducere în chimia ciclurilor anorganice”, „Organometallics in Cancer Chemotherapy”).

Intrare: haiduc
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • haiduc
  • haiducul
  • haiducu‑
plural
  • haiduci
  • haiducii
genitiv-dativ singular
  • haiduc
  • haiducului
plural
  • haiduci
  • haiducilor
vocativ singular
  • haiducule
plural
  • haiducilor
substantiv masculin (M13)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gheaiduc
  • gheaiducul
plural
  • gheaiduci
  • gheaiducii
genitiv-dativ singular
  • gheaiduc
  • gheaiducului
plural
  • gheaiduci
  • gheaiducilor
vocativ singular
  • gheaiducule
plural
  • gheaiducilor
substantiv masculin (M13)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aiduc
  • aiducul
plural
  • aiduci
  • aiducii
genitiv-dativ singular
  • aiduc
  • aiducului
plural
  • aiduci
  • aiducilor
vocativ singular
  • aiducule
plural
  • aiducilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

haiduc, haiducisubstantiv masculin

  • 1. Răzvrătit împotriva ordinii stabilite, care, trăind singur sau în cete în păduri, jefuia pe bogați și ajuta pe săraci. DEX '09 MDA2 DLRLC
    • format_quote Haiducul Iancu Jianu. DLRLC
    • format_quote Vestitul haiduc și isprăvile lui se plimbau... din vioară în vioară. GALACTION, O. I 264. DLRLC
    • format_quote Doinind din frunză vesel, pe potică, Se duce-n sus, prin aluniș, haiducul. IOSIF, V. 70. DLRLC
    • format_quote Nu-i de mult de cînd, în codru, cu o ceată de haiduci, Numele-mi suna prin țeară, ca o seceră ce sună Cînd retează buruiana să crească iarba cea bună! HASDEU, R. V. 102. DLRLC
  • 2. învechit Soldat mercenar. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Haiducii leșești sosiră cu pași grăbiți, sunîndu-și pintenii și șpăngile. SADOVEANU, O. VII 95. DLRLC
    • format_quote 2500 haiduci romîni din Țara Romînească, trecînd Dunărea mai în sus de Nicopol, pustiesc mai multe sate și izbesc fără de veste cetatea numită Plevna. BĂLCESCU, O. II 164. DLRLC
    • 2.1. Mercenar ungur în vechea armată română. MDA2
  • 3. învechit Soldat de infanterie în vechea armată maghiară. MDA2
  • 4. regional Paznic al închisorilor. MDA2
  • 5. regional Jandarm. MDA2
    sinonime: jandarm
  • 6. regional Polițai. MDA2
    sinonime: polițai
  • 7. Nume de câine ciobănesc care gonește lupii și se îndepărtează mult de stână. MDA2
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.