opțiuni
  • info

19 definiții pentru haidău

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HAIDĂU, haidăi, s. m. (Reg.) 1. Păzitor de vite (mari). 2. Haidamac (1). 3. (Art.) Dans fecioresc dintr-un ciclu de dansuri populare românești din jurul Aiudului, cu mișcare moderată; melodie după care se execută acest dans. – Din magh. hajtó „mânător, gonaci”.

haidău2 sna [At: FRÂNCU-CANDREA, M. 139 / Pl: ~uri / E: mg hajdu] 1 Dans popular de flăcăi din Ardeal, cu mișcare moderată. 2 Melodie după care se execută acest dans.

haidău1 sm [At: (a. 1693) ȘIO, ap. DA ms / Pl: ~ăi / E: mg hajto] (Reg) 1 Om însărcinat cu paza vitelor mari. 2 Om voinic, tânăr, dar leneș. 3 Om depravat.

HAIDĂU, haidăi, s. m. (Reg.) 1. Păzitor de vite (mari). 2. Haidamac (1). 3. (Art.) Dans fecioresc dintr-un ciclu de dansuri populare românești răspândite în jurul Aiudului, cu mișcare moderată; melodie după care se execută acest dans. – Din magh. hajtó „mânător, gonaci”.

HAIDĂU, haidăi, s. m. 1. Păzitor de vite; bouar, văcar; haidamac (2). Pasc numai cirezi de vite, prin singurătăți, cu cîni și haidăi. SADOVEANU, N. P. 153. Ciubuc mocanul... s-a călugărit mai cu toti haidăii lui. CREANGĂ, A. 21. 2. Om fără căpătîi, golan; bătăuș, haidamac (1). Țiindu-i așa încătușați, poroncea haidăilor de-i zvîntan în bătaie. ȘEZ. IV 17.

HAIDĂU ~i m. 1) înv. Păzitor și îngrijitor de vite; văcar. ◊ A fi ~ul cuiva a fi sluga cuiva. 2) Bărbat înalt și puternic (care umblă fără rost); haidamac. /<ung. hajto

haidău m. argat la vite: Ciubuc mocanul sa călugărit cu mai toți haidăii lui CR. [Derivat din haide!].

haĭdăŭ m. (d. haĭtăŭ [Trans.], ung. hajtó, haĭdăŭ [d. hajtani, a mîna], supt infl. luĭ haĭduc). Boŭar, păzitor de cireadă. Fig. Om necĭoplit, sălbatic.

❍AIDĂU = HAIDĂU.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

haidău (păzitor de vite) (reg.) s. m., art. haidăul; pl. haidăi, art. haidăii

haidău (păzitor de vite) (reg.) s. m., art. haidăul; pl. haidăi, art. haidăii

haidău s. m., art. haidăul; pl. haidăi, art. haidăii

haidăul (dans) s. n. art., neart. haidău

!haidăul (dans) s. n. art., neart. haidău

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

HAIDĂU s. v. văcar.

haidău s. v. VĂCAR.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

haidău2 s.n. (reg.) joc țărănesc.

haidăul v. fecioreasca (1).

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

haidău, haidăi s. m. (reg.) v. haidamac (1.)

Intrare: haidău
substantiv masculin (M69)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • haidău
  • haidăul
  • haidău‑
plural
  • haidăi
  • haidăii
genitiv-dativ singular
  • haidău
  • haidăului
plural
  • haidăi
  • haidăilor
vocativ singular
  • haidăule
plural
  • haidăilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

haidău, haidăisubstantiv masculin

regional
  • 1. Păzitor de vite (mari). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: bouar haidamac văcar
    • format_quote Pasc numai cirezi de vite, prin singurătăți, cu cîni și haidăi. SADOVEANU, N. P. 153. DLRLC
    • format_quote Ciubuc mocanul... s-a călugărit mai cu toti haidăii lui. CREANGĂ, A. 21. DLRLC
  • 2. Om fără căpătâi; haidamac (1.). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: bătăuș golan haidamac
    • format_quote Țiindu-i așa încătușați, poroncea haidăilor de-i zvîntau în bătaie. ȘEZ. IV 17. DLRLC
  • 3. articulat Dans fecioresc dintr-un ciclu de dansuri populare românești din jurul Aiudului, cu mișcare moderată; melodie după care se execută acest dans. DEX '09 DEX '98
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.