opțiuni
  • info

16 definiții pentru hei (acaret)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HEI2, heiuri, s. n. (Reg.) Dependință, acaret. – Din magh. hely „loc”.

hei2 sn [At: (a. 1791) IORGA, S. D. XII, 188 / V: heli / Pl: ~uri, ~e / E: mg hely] (Reg; mpl) 1 Loc în jurul casei. 2 (Îe) A fî om cu ~ A fi om cumsecade, gospodar, de cuvânt. 3 Loc (de casă), dependințe etc. în jurul casei. 4 Unelte din gospodărie.

HEI2, heiuri, s. n. (Mold., Transilv., mai ales la pl.) Dependințe, acareturi. Comisul se ridică și intră în umbra care împresura casa, sub streșinile teilor și-ntre heiurile gospodăriei. SADOVEANU, F. J. 62. Mai mergem prin mănăstire, dacă vrați să-i vedeți heiurile. HOGAȘ, DR. 269. Prispa lipită cu lut, ograda largă, din sus de poartă heiurile gospodăriei, de jur împrejur gard de nuiele încununat cu mărăcini. VLAHUȚĂ, O. A. 423.

HEI2, heiuri, s. n. (Reg.) Dependințe, acareturi. ♦ Loc de casă; curte. – Magh. hely „loc”.

1) heĭ n., pl. urĭ (ung. hely, loc.) Mold. Trans. Loc dependent de casă (Vechĭ). Pl. Acareturĭ, dependențe ale caseĭ. V. dichis.

heli sn vz hei2

HEIURI s. n. pl. (Reg.) Dependințe, acareturi. [Pr.: he-iuri] – Din magh. hely „loc”.

heiuri n. pl. Mold. acareturi în jurul casei. [Cf. ung. HÉLY, loc, spațiu].

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

hei2 (reg.) s. n., pl. heiuri

hei2 (reg.) s. n., pl. heiuri

heiuri s. n. pl. (sg. hei)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

HEI s. v. acaret, dependință.

hei s. v. ACARET. DEPENDINȚĂ.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

hei (heiuri), s. n. – 1. Teren de construit. – 2. Dependințe, anexe. Mag. hely „loc” (Cihac, II, 723; cf. Gáldi, Dict., 135).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

heli, (heliu), s.n. – (reg.; înv.) Loc, spațiu, punct: „Și Domnezo te-o văzut, / Heli în rai nu ți-o făcut” (Bilțiu, 1990: 43). – Din magh. hely „loc” (MDA).

heli, (heliu), s.n. – Loc: „Și Domnezo te-o văzut, / Heli în rai nu ți-o făcut” (Bilțiu 1990: 43). – Din magh. hely „loc”.

Intrare: hei (acaret)
hei1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N67)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hei
  • heiul
  • heiu‑
plural
  • heiuri
  • heiurile
genitiv-dativ singular
  • hei
  • heiului
plural
  • heiuri
  • heiurilor
vocativ singular —
plural —
heli
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

hei, heiurisubstantiv neutru

  • 1. regional Acaret, dependință. DEX '09 DLRLC
    sinonime: acaret dependință
    • format_quote Comisul se ridică și intră în umbra care împresura casa, sub streșinile teilor și-ntre heiurile gospodăriei. SADOVEANU, F. J. 62. DLRLC
    • format_quote Mai mergem prin mănăstire, dacă vrați să-i vedeți heiurile. HOGAȘ, DR. 269. DLRLC
    • format_quote Prispa lipită cu lut, ograda largă, din sus de poartă heiurile gospodăriei, de jur împrejur gard de nuiele încununat cu mărăcini. VLAHUȚĂ, O. A. 423. DLRLC
    • 1.1. Loc de casă. DLRM
      sinonime: curte
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.