hemeralopie sf [At: D. MED. / Pl: ~ii / E: fr héméralopie] Slăbire sau pierdere a vederii în condiții de iluminare redusă, datorită absenței vitaminei A Si: cecitate nocturnă.

HEMERALOPIE s.f. Boală de ochi care se manifestă prin slăbirea vederii în momentul cînd se înserează; cecitate nocturnă. [Gen. -iei. / < fr. héméralopie, cf. gr. hemera – zi, ops – vedere].

HEMERALOPIE s. f. diminuare sau pierdere a vederii la lumină puțin intensă (în special în amurg). (< fr. héméralopie)

HEMERALOPIE f. med. Boală de ochi, constând în diminuarea sau pierderea vederii în condiții de iluminare redusă. /<fr. héméralopie

hemeralopie (desp. -ra-lo-/-ral-o-) s. f., art. hemeralopia, g.-d. art. hemeralopiei; pl. hemeralopii, art. hemeralopiile (desp. -pi-i-)

!hemeralopie (-ra-lo-/-ral-o-) s. f., art. hemeralopia, g.-d. art. hemeralopiei; pl. hemeralopii, art. hemeralopiile

hemeralopie s. f. (sil. mf. -ral-), art. hemeralopia, g.-d. art. hemeralopiei; pl. hemeralopii, art. hemeralopiile

HEMERALOPIE s. (MED.) cecitate nocturnă, (pop.) orbul găinilor.

HEMERALOPIE s. (MED.) cecitate nocturnă, (pop.) orbul găinilor.