7 definiții pentru hipociclu
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
HIPOCICLU, hipocicluri, s. n. Cerc care se rostogolește fără alunecare în interiorul unui cerc de bază fix. – Din fr. hypocycle.
HIPOCICLU, hipocicluri, s. n. Cerc care se rostogolește fără alunecare în interiorul unui cerc de bază fix. – Din fr. hypocycle.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
hipociclu sn [At: DEX / Pl: ~ri / E: fr hypocycle] Cerc care se rostogolește fără alunecare în interiorul unui cerc de bază fix.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
HIPOCICLU s.m. și n. Cerc care se rostogolește fără alunecare în interiorul unui cerc de bază fix. [Pl. -li, -luri. / < fr. hypocycle].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
HIPOCICLU s. n. cerc care se rostogolește fără alunecare în interiorul unui cerc cu bază fix. (< fr. hypocycle)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
hipociclu (desp. -ci-clu) s. n., art. hipociclul; pl. hipocicluri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
hipociclu (-ci-clu) s. n., art. hipociclul; pl. hipocicluri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
hipociclu s. n. → ciclu
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
- silabație: -ci-clu
substantiv neutru (N39) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv masculin (M62) Surse flexiune: DN | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
hipociclu, hipociclurisubstantiv neutru
- 1. Cerc care se rostogolește fără alunecare în interiorul unui cerc de bază fix. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
- hypocycle DEX '09 DEX '98 DN