13 definiții pentru holdă

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HOLDĂ, holde, s. f. Câmp semănat cu același fel de plante (în special cereale); (mai ales la pl.) semănăturile de pe acest câmp, mai ales de grâu; lan. – Din magh. hold „iugăr”.

HOLDĂ, holde, s. f. Câmp semănat cu același fel de plante (în special cereale); (mai ales la pl.) semănăturile de pe acest câmp, mai ales de grâu; lan. – Din magh. hold „iugăr”.

holdă sf [At: VARLAAM, C. 14/2 / V: (înv; sst) oho~ / Pl: ~de, (nob) hoalde, (rar) ~lzi / E: mg hold] 1 Câmp cu semănături. 2 Câmp semănat cu același fel de plante (în special cereale). 3 (Lpl) Semănături de pe un astfel de câmp.

HOLDĂ, holde, s. f. Semănătură de cereale (mai ales de grîu); lan. Holda crescuse puternică, spicele se îndoiseră de greutate. CAMILAR, TEM. 48. Blondă... se pleca holda, așezîndu-și aurul pale-pale, pe unde treceau cu aripele lor secerătorile. ANGHEL, PR. 83. Prin holde coapte, fetele grăbite Înoată pîn’la brîu, împodobite Cu roșu mac și vinete cicoare. IOSIF, V. 71. Pămîntul se acopere cu holde aurite. RUSSO, O. 25. ♦ (Transilv.) Bucată de pămînt destinată semănăturilor de cereale. Să-i dăm fiecare cîte-o holdă de arătură, lucrată gata... că foarte mare bine ne-a făcut astăzi. RETEGANUL, P. I 27.

HOLDĂ ~e f. 1) Teren agricol semănat cu plante de același fel (în special cerealiere). 2) mai ales la pl. Semănătură de grâu. [G.-D. holdei] /<ung. hold

holdă f. Mold. 1. câmp semănat; 2. pl. semănături, mai ales de toamnă. [Ung. HOLD (din nemț. Halde, ponor)].

hóldă f., pl. e (ung. hold, o măsură agrară de suprafață, d. germ. halde, pripor, deal; pol. holda, deal metalifer). Lan, semănătură, cîmp semănat cu cereale.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

holdă s. f., g.-d. art. holdei; pl. holde

holdă s. f., g.-d. art. holdei; pl. holde

holdă s. f., g.-d. art. holdei; pl. holde

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

HOLDĂ s. 1. v. lan. 2. (la pl.) v. lanuri.

HOLDĂ s. 1. lan. (O ~ de rapiță.) 2. (la pl.) grîne (pl.), lanuri (pl.). (~ au crescut mari.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

holdă (holde), s. f. – Cîmp semănat, lan. Mag. hold „măsură, baniță” (Cihac, II, 506; Gáldi, Dict., 92).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

holdă, -e, s.f. – Câmp semănat, lan: „Eu holda nu am gătat” (Papahagi 1925). – Din hold „iugăr” (< magh. hold).

Intrare: holdă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • holdă
  • holda
plural
  • holde
  • holdele
genitiv-dativ singular
  • holde
  • holdei
plural
  • holde
  • holdelor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

holdă, holdesubstantiv feminin

  • 1. Câmp semănat cu același fel de plante (în special cereale). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: lan diminutive: holdiță
    • 1.1. mai ales la plural Semănăturile de pe acest câmp, mai ales de grâu. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Holda crescuse puternică, spicele se îndoiseră de greutate. CAMILAR, TEM. 48. DLRLC
      • format_quote Blondă... se pleca holda, așezîndu-și aurul pale-pale, pe unde treceau cu aripele lor secerătorile. ANGHEL, PR. 83. DLRLC
      • format_quote Prin holde coapte, fetele grăbite Înoată pîn’ la brîu, împodobite Cu roșu mac și vinete cicoare. IOSIF, V. 71. DLRLC
      • format_quote Pămîntul se acopere cu holde aurite. RUSSO, O. 25. DLRLC
    • 1.2. Transilvania Bucată de pământ destinată semănăturilor de cereale. DLRLC
      • format_quote Să-i dăm fiecare cîte-o holdă de arătură, lucrată gata... că foarte mare bine ne-a făcut astăzi. RETEGANUL, P. I 27. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.