6 definiții pentru horcăire
Explicative DEX
horcăire sf [At: DA ms / Pl: ~ri / E: horcăi] 1 Horcăit (1). 2 Sforăit. 3 Chiorăit.
HORCĂI, horcăi, vb. IV. Intranz. 1. (Despre muribunzi) A respira greu și cu zgomot. 2. (Reg.) A sforăi. [Var.: horcăni vb. IV] – Horc + suf. -ăi.
- sursa: DEX '96 (1996)
 - adăugată de gall
 - acțiuni
 
A HORCĂI horcăi intranz. 1) (despre muribunzi) A scoate sunete aspre, caracteristice, cauzate de mari dificultăți în respirație. 2) rar A produce sunete caracteristice în timpul somnului; a sforăi. /Onomat.
- sursa: NODEX (2002)
 - adăugată de siveco
 - acțiuni
 
Ortografice DOOM
horcăi vb., ind. și conj. prez. 3 sg. și pl. horcăie, imperf. 3 sg. horcăia
- sursa: Ortografic (2002)
 - adăugată de siveco
 - acțiuni
 
Sinonime
HORCĂI vb. a hârcâi, a hârâi.
- sursa: Sinonime (2002)
 - adăugată de siveco
 - acțiuni
 
HORCĂI vb. v. sforăi.
- sursa: Sinonime (2002)
 - adăugată de siveco
 - acțiuni
 
 Intrare: horcăire 
  horcăire infinitiv lung 
 |    infinitiv lung (IL107)    |  nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |  
  |   
  |  
| plural |  
  |   
  |  |
| genitiv-dativ | singular |  
  |   
  |  
| plural |  
  |   
  |  |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
 Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.    
  arată: 
   horcăi, horcăiverb  
 -   
-  Răniții gemeau, strigau. Unul, întors pe o parte, horcăia, cu capul pe marginea căruței. CAMILAR, N. I 42. DLRLC
 -  Horcăia și din cînd în cînd izbucnea într-un muget de vită înjunghiată. BART, E. 255. DLRLC
 -  [Calul] se rostogoli pe o parte, horcăi de cîteva ori și rămase întins, zbătîndu-se încet. GÎRLEANU, L. 36. DLRLC
 -  Motoarele horcăiau, claxoanele răsunau. CAMILAR, N. II 452. DLRLC
 -  Ca un moșneag în agonie, motorul horcăie. ANGHEL-IOSIF, C. M. I 22. DLRLC
 
-  1.1. A spune, a striga (ceva) cu respirația întretăiată de horcăieli. DLRLC
-  Ostașul, scăpat din strînsoare, a horcăit o încercare de strigăt. POPA, V. 77. DLRLC
 
 -  
 
 -  
 -   
-  Începu a horcăi, dînd să cunoască că el a adormit. RETEGANUL, P. I 76. DLRLC
 -  Fiul împăratului horcăia de socoteai că o să deștepte și pe morți. ISPIRESCU, L. 370. DLRLC
 -  Polițaiul horcăie cu capul pe masă. CARAGIALE, M. 281. DLRLC
 
 -  
 
etimologie:
-  Horc + -ăi. DEX '98 DEX '09
 
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.