opțiuni
  • info

6 definiții pentru horcăire

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

horcăire sf [At: DA ms / Pl: ~ri / E: horcăi] 1 Horcăit (1). 2 Sforăit. 3 Chiorăit.

HORCĂI, horcăi, vb. IV. Intranz. 1. (Despre muribunzi) A respira greu și cu zgomot. 2. (Reg.) A sforăi. [Var.: horcăni vb. IV] – Horc + suf. -ăi.

A HORCĂI horcăi intranz. 1) (despre muribunzi) A scoate sunete aspre, caracteristice, cauzate de mari dificultăți în respirație. 2) rar A produce sunete caracteristice în timpul somnului; a sforăi. /Onomat.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

horcăi vb., ind. și conj. prez. 3 sg. și pl. horcăie, imperf. 3 sg. horcăia

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

HORCĂI vb. a hârcâi, a hârâi.

HORCĂI vb. v. sforăi.

Intrare: horcăire
horcăire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • horcăire
  • horcăirea
plural
  • horcăiri
  • horcăirile
genitiv-dativ singular
  • horcăiri
  • horcăirii
plural
  • horcăiri
  • horcăirilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

horcăi, horcăiverb

  • 1. (Despre muribunzi) A respira greu și cu zgomot. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: hârcâi hârâi
    • format_quote Răniții gemeau, strigau. Unul, întors pe o parte, horcăia, cu capul pe marginea căruței. CAMILAR, N. I 42. DLRLC
    • format_quote Horcăia și din cînd în cînd izbucnea într-un muget de vită înjunghiată. BART, E. 255. DLRLC
    • format_quote [Calul] se rostogoli pe o parte, horcăi de cîteva ori și rămase întins, zbătîndu-se încet. GÎRLEANU, L. 36. DLRLC
    • format_quote figurat Motoarele horcăiau, claxoanele răsunau. CAMILAR, N. II 452. DLRLC
    • format_quote figurat Ca un moșneag în agonie, motorul horcăie. ANGHEL-IOSIF, C. M. I 22. DLRLC
    • 1.1. tranzitiv rar A spune, a striga (ceva) cu respirația întretăiată de horcăieli. DLRLC
      • format_quote Ostașul, scăpat din strînsoare, a horcăit o încercare de strigăt. POPA, V. 77. DLRLC
  • 2. regional Horăi, sforăi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: horăi sforăi
    • format_quote Începu a horcăi, dînd să cunoască că el a adormit. RETEGANUL, P. I 76. DLRLC
    • format_quote Fiul împăratului horcăia de socoteai că o să deștepte și pe morți. ISPIRESCU, L. 370. DLRLC
    • format_quote Polițaiul horcăie cu capul pe masă. CARAGIALE, M. 281. DLRLC
etimologie:
  • Horc + sufix -ăi. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.