hrib sm [At: HOGAȘ, M. N. 114 / V: hilibă sf hir~, hiribă sf / Pl: ~i / E: ucr хриб] (Bot) 1 Ciupercă comestibilă, cu pălăria de culoare brună-gălbuie și cu piciorul alb, gros Si: mânătarcă (Boletus edulis). 2 (Îc) ~-țigănesc (sau ~-vânăt) Ciupercă veninoasă cu pălăria bombată de culoare lividă-gălbuie și cu piciorul gros, oval-bulbos, de culoare roșiatică, ce crește toamna prin păduri, în grupe (Boletus tupinus). 3 (Îae) Ciupercă veninoasă cu pălăria roșcată-alburie și cu piciorul gros având, în partea superioară, o rețea de vinișoare roșii, care crește toamna prin păduri Si: hrib-alb (Boletus Santas). 4 (Îf hiribă) Rodul-pământului. 5 (Trs; îf hiribă) Cartof.

HRIB, hribi, s. m. Burete de primăvară și de toamnă, de culoare brună, cu carnea grasă și gustoasă, care crește în păduri (Boletus edulis); mînătarcă. Fratele Gherasim ne aduce o fiertură de pește și hribi copți. SADOVEANU, F. J. 198. Erau niște hribi arămii, fragezi și mici, de-ți venea să-i mănînci de cruzi. HOGAȘ, M. N. 114.

HRIB ~i m. pop. Ciupercă de pădure comestibilă, cu piciorul alb, gros și cu pălăria brună-gălbuie; mânătarcă. ◊ ~-țigănesc ciupercă otrăvitoare, asemănătoare cu hribul. /<ucr. hryb

hrib m. Mold. Bot. mânătarcă. [Rut. HRYB].

hrib m. (rut. hrib, rus. grib, pol. grzyb; ung. hirip). Minătarcă, un fel de cĭupercă comestibilă care crește pin pădurĭ (bolétus edúlis și bulbósus). – Pe alocurĭ și hiríb. V. burete, gălbior, gheabă, rîșcov, zbîrcĭog.

hilibă sf vz hrib

hirib sm vz hrib

righi² smp vz hrib

hiríb, V. hrib.

pitárcă f., pl. e, ărcĭ (pol. pĭeczarka, ceh. pečarka, pečirka, sîrb. pečurka, ung. pecserke și cserperke, cĭupercă. V. pecie și cĭupercă), Mold. Trans. Numele maĭ multor burețĭ comestibilĭ (bolétus [edúlis, granulátus, scáber, lúridus]). – În Mold. se maĭ zice și pitoașcă și hrib, în Trans. și pitoancă, minătarcă și mitarcă.

hrib s. m., pl. hribi

hrib s. m., pl. hribi

hrib s. m., pl. hribi

HRIB s. (BOT.; Boletus edulis) mânătarcă, (reg.) burete, copită, mitarcă, pitarca, pitoancă.

HRIB s. (BOT.; Boletus edulis) mînătarcă, (reg.) burete, copită, mitarcă, pitarcă, pitoancă.

hrib (hribi), s. m. – (Mold.) Ciupercă comestibilă (Boletus edulis). – Var. hribă. Sl. chribŭ „spinare” (Miklosich, Slaw. Elem., 18; Cihac, II, 143; DAR), cf. rut. hryb „ciupercă”, pol. grzyb, slov. hrib, mag. hirip; cf. și gîrbă. Var. se folosește și în Mold. și Trans., cu sensul de „cartof”.