opțiuni
  • info

10 definiții pentru hrănitor

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HRĂNITOR, -OARE, hrănitori, -oare, adj. Care hrănește bine; nutritiv. – Hrăni + suf. -tor.

HRĂNITOR, -OARE, hrănitori, -oare, adj. Care hrănește bine; nutritiv. – Hrăni + suf. -tor.

hrănitor, ~oare [At: DOSOFTEI, V. S. 204 / Pl: ~i, ~oare / E: hrăni + – (i)tor] 1-2 smf, a (Persoană) care alimentează. 3-4 smf, a (Persoană) care suportă cheltuielile de întreținere. 5-6 smf, a (Pex) (Persoană) care asigură cuiva existența. 7-8 smf, a (Persoană) care crește copii. 9-10 smf, a (Persoană) care alimentează animale. 12 smf, a (Persoană) care deține animale. 13-14 smf, a (Persoană) care găsește surse de venit pentru asigurarea existenței sale și a altora. 15 a (D. alimente) Care satură. 16 a (D. alimente) Care îngrașă. 17 a (D. alimente) Care conține toate principiile nutritive. 18 a (Pex; d. alimente) De bună calitate.

HRĂNITOR, -OARE, hrănitori, -oare, adj. Care hrănește, care nutrește; nutritor, nutritiv. Laptele e un aliment hrănitor. ◊ (Poetic) Acuma cîmpul toamnei, ieșit din amorțeală, Trimite lungi ghirlande de aur hrănitor. DRAGOMIR, P. 59.

HRĂNITOR ~oare (~ori, ~oare) Care hrănește; cu proprietatea de a hrăni; nutritiv. Substanță ~oare. /a hrăni + suf. ~tor

hrănitor a. și m. care hrănește.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

hrănitor adj. m., pl. hrănitori; f. sg. și pl. hrănitoare

hrănitor adj. m., pl. hrănitori; f. sg. și pl. hrănitoare

hrănitor adj. m.. pl. hrănitori; f. sg. și pl. hrănitoare

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

HRĂNITOR adj. consistent, nutritiv, sățios, suculent, (livr.) feculent, (astăzi rar) substanțial, (înv.) mistuitor, nutritor, săturăcios, săturător. (Alimente, substanțe ~oare.)

HRĂNITOR adj. consistent, nutritiv, sățios, suculent, (livr.) feculent, (astăzi rar) substanțial, (înv.) mistuitor, nutritor, săturăcios, săturător. (Alimente, substanțe ~.)

Intrare: hrănitor
hrănitor adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hrănitor
  • hrănitorul
  • hrănitoru‑
  • hrănitoare
  • hrănitoarea
plural
  • hrănitori
  • hrănitorii
  • hrănitoare
  • hrănitoarele
genitiv-dativ singular
  • hrănitor
  • hrănitorului
  • hrănitoare
  • hrănitoarei
plural
  • hrănitori
  • hrănitorilor
  • hrănitoare
  • hrănitoarelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

hrănitor, hrănitoareadjectiv

  • 1. Care hrănește bine. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: nutritiv nutritor
    • format_quote Laptele e un aliment hrănitor. DLRLC
    • format_quote poetic Acuma cîmpul toamnei, ieșit din amorțeală, Trimite lungi ghirlande de aur hrănitor. DRAGOMIR, P. 59. DLRLC
etimologie:
  • Hrăni + sufix -tor. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.