opțiuni
  • info

14 definiții pentru huceag

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HUCEAG, huceaguri, s. n. (Reg.) Pădure mică, tânără și deasă; tufiș, crâng, huci. – Din ucr. huščak.

HUCEAG, huceaguri, s. n. (Reg.) Pădure mică, tânără și deasă; tufiș, crâng, huci. – Din ucr. huščak.

huceag sn [At: I. IONESCU, D. 420 / V: hiște~, huse~ / Pl: ~uri / E: ucr хушчак] (Reg) Pădure mică, tânără și deasă Si: huci (2) Cf: crâng, tufiș.

HUCEAG, huceaguri, s. n. (Regional) Pădure mică, tînără și deasă; tufiș, hățiș, crîng. În vale, apele rîului scînteiau la soare și huceagurile își țineau nemișcate în lumină verdeața lor bogată. SADOVEANU, O. I 120. Al serii vînt va bate etern peste huceaguri... Tu iar vei juca hora, pierdută prin șireaguri. COȘBUC, P. II 193. La mijloc de codru des Toate păsările ies, Din huceag de aluniș La voiosul luminiș. EMINESCU, O. I 215.

HUCEAG ~uri n. pop. Pădure tânără și deasă; crâng. /<ucr. hušțak

huceag n. Mold. huciu mic: toate păsările ies din huceag de aluniș EM.

huceág, V. hucĭ.

hișteag sn vz huceag

huseag sn vz huceag

1) hucĭ n., pl. urĭ, și huceág n., pl. urĭ și ege (rudă cu rut. hušca, ceh. húšč, desime, rut. huščak, desiș, d. vsl. gonstŭ, des. V. huște). Est. Desiș de copăceĭ și plante agățătoare, tîhlăriș. Hucĭ-margina, V. margine. – În sud hugeac (Gr. N. 434) și hugĭ (rev. I. Crg. 7, 154), în Munt. vest higĭ (Od. Psevd. 99); la Cant. hincĭ și hingĭ. V. hățiș.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

huceag (reg.) s. n., pl. huceaguri

huceag (reg.) s. n., pl. huceaguri

huceag s. n., pl. huceaguri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

HUCEAG s. v. crâng, desiș, hățiș, stufăriș, tufăriș, tufiș.

huceag s. v. CRÎNG. DESIȘ. HĂȚIȘ. STUFĂRIȘ. TUFĂRIȘ. TUFIȘ.

Intrare: huceag
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • huceag
  • huceagul
  • huceagu‑
plural
  • huceaguri
  • huceagurile
genitiv-dativ singular
  • huceag
  • huceagului
plural
  • huceaguri
  • huceagurilor
vocativ singular —
plural —
hișteag
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
huseag
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

huceag, huceagurisubstantiv neutru

  • 1. regional Pădure mică, tânără și deasă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: crâng desiș huci hățiș stufăriș tufiș tufăriș
    • format_quote În vale, apele rîului scînteiau la soare și huceagurile își țineau nemișcate în lumină verdeața lor bogată. SADOVEANU, O. I 120. DLRLC
    • format_quote Al serii vînt va bate etern peste huceaguri... Tu iar vei juca hora, pierdută prin șireaguri. COȘBUC, P. II 193. DLRLC
    • format_quote La mijloc de codru des Toate păsările ies, Din huceag de aluniș La voiosul luminiș. EMINESCU, O. I 215. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.