hudubaie sf [At: PAMFILE, ap. CADE / V: ud~ / Pl: ~băi / E: nct] 1 Pasăre mare răpitoare. 2 Ființă monstruoasă, fantastică. 3 Femeie mare, mătăhăloasă. 4 Casă mare Cf hudă², hudubală. 5 Încăpere spațioasă Cf hudă².

❍ HUDUBAIE, UDUBAIE sf. Mold. 1 Pasăre monstruoasă: Unghie de gaie, Cap de udubaie (PAMF.) ¶ 2 Monstru: iese la iveală... o hudubaie afurisită ce aducea la picioare cu un zmeu... la cap cu mama pădurii, la trup c’o gadină înfricoșată (FLOR.).

HUDUBAIE hudubăi, s. f. (Popular) Casă mare, încăpere foarte spațioasă. Aici vagonu nu-i vagon, ci hudubaia hurducăturilor. SADOVEANU, V. F. 158.

HUDUBAIE ~ăi f. pop. 1) Clădire sau încăpere foarte mare. 2) folc. Ființă fantastică în chip de monstru.

hudubáĭe, V. odobaĭe.

hudubală sf [At: CHEST. II, 54/392 / E: nct] (Reg; gmț) Denumire dată propriei locuințe Cf hudubaie (4-5).

ODOBAIE sf. Mold. 🚜 Car mare cu patru boi pentru cărat snopii la arie: La măsură a ieșit Dintr’o claie O ~ (MAR.).

odobáĭe, hodo-, udu- și hudu- f., pl. ăĭ (d. dubă. V. odobeală). Mold. Mare ștĭubeĭ saŭ trunchĭ scobit în care se opăresc (se zolesc) rufele (V. buhadă). Fig. Bănănaĭe, lucru saŭ ființă voluminoasă, namilă, monstru: Unghie de gaĭe, Cap de udubaĭe (Panf.), Hodobaĭe, -baĭe, bună de bătaĭe (Dor.), ghicitoarea dobeĭ. Vehicul mare, (haraba), casă mare (hardughie): o hudubaĭe de luntre mare cît o colibă pescărească, casele ca niște hudubăĭ uriașe (Dunăreanu, în împ. stuf. 61 și 67). Claĭe duplă (24 de snopĭ): Ședeaŭ snopiĭ ca plopiĭ și clăile ca hudubăile (Urătură); Din polog snop, Din snop claĭe, Din claĭe hodobaĭe Și pe cea față de arie (Urătură).

hudubaie (reg.) s. f., g.-d. art. hudubăii; pl. hudubăi, art. hudubăile (desp. -bă-i-)

hudubaie (reg.) s. f., g.-d. art. hudubăii; pl. hudubăi, art. hudubăile

hudubaie s. f., g.-d. art. hudubăii; pl. hudubăi