6 definiții pentru hârbuire

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

hârbuire sf [At: MDA ms / Pl: ~ri / E: hârbui] 1 Prefacere în hârburi (2) Si: hârbuit1 (1). 2 Degradare. 3 Învechire. 4 Ruinare. 5 (D. oameni) Pierdere a integrității facultăților fizice și psihice Si: hârbuit1 (5). 6 (Reg; d. oameni) Procurare dificilă a unui lucru Si: hârbuit1 (6). 7 (Reg; d. oameni) Ducere cu greu a existenței Si: hârbuit1 (7).

HÂRBUI, hârbuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) preface în hârburi; a (se) hodorogi, a (se) uza, a (se) strica. – Hârb + suf. -ui.

A HÂRBUI ~iesc tranz. A face să se hârbuiască. /hârb + suf. ~ui

A SE HÂRBUI ~iesc intranz. 1) (despre obiecte casante) A se preface în hârburi; a se sparge. 2) (despre construcții, vehicule etc.) A se învechi șubrezindu-se; a se rablăgi. 3) fig. (despre persoane) A-și pierde vigoarea fizică sau/și intelectuală; a se rablagi; a se ramoli; a se rebegi. /hârb + suf. ~ui

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

hârbui vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hârbuiesc imperf. 3 sg. hârbuia; conj. prez. 3 sg. și pl. hârbuiască

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

HÂRBUI vb. v. degrada, deteriora, învechi, strica, uza.

Intrare: hârbuire
hârbuire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hârbuire
  • hârbuirea
plural
  • hârbuiri
  • hârbuirile
genitiv-dativ singular
  • hârbuiri
  • hârbuirii
plural
  • hârbuiri
  • hârbuirilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

hârbui, hârbuiescverb

  • 1. A (se) preface în hârburi; a (se) hodorogi, a (se) uza, a (se) strica. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote De ce nu-ți închipuiești și-un car? Al meu l-ai hîrbuit de tot. Hodorog! încolo, hodorog! pe dincolo: carul se strică. CREANGĂ, P. 39. DLRLC
    • format_quote Trebuiesc strînse șinele și fiarele căruței noastre. Dac-o mai purtăm așa cum este, se hîrbuiește de istov. SADOVEANU, N. P. 96. DLRLC
    • format_quote Zăbovi... ca să meremetisască corabia ca una ce să mai hîrbuisă. DRĂGHiCI, R. 29. DLRLC
    • 1.1. figurat familiar A bate zdravăn pe cineva; a snopi în bătăi. DLRLC
      sinonime: bate
      • format_quote Vin dacă vrei să te hîrbuiesc ca pe-o droșcă veche. ALECSANDRI, T. 593. DLRLC
etimologie:
  • Hârb + sufix -ui. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.